De peste un secol, pe 8 martie sărbătorim în fiecare an Ziua Femei şi, totuşi, tradiţia sa îndelungată în calendarul sărbătorilor româneşti este necunoscută. În multe țări, 8 martie este considerată prima zi a primăverii. Alte popoare susțin că, de fapt, pe 1 martie începe natura să renască după iarnă. Pe de altă parte, românii sunt de părere că 24 februarie (Dragobetele) marchează începutul primăverii.
Fiind asociată cu primăvara, ziua de 8 Martie este legată simbolic de flori. Mai exact, „mascota” internațională a sărbătorii este laleaua. Această floare reprezintă primăvara și gingășia, deci trebuie oferită femeilor de ziua lor.
Dacă încă mai porți mărțișorul primit de 1 martie, continuă s-o faci! Se spune că fetele care poartă mărțișorul în perioada 1-9 martie vor avea noroc tot anul.
Sărbătoarea datează din timpul legendelor despre zeii Olimpului, când grecii au închinat zeiţei Cybele, zeiţa pământului şi mama tuturor zeilor, festivalul Hilaria desfăşurat de pe 15 până pe 18 martie. Legenda zeiţei Cybele a fost preluată şi în mitologia romană, iar cultul ei prin urmare sărbătorit în calendarul roman.
Istoria Zilei Femeii începe însă undeva în jurul anilor 1600, când în Anglia se sărbătorea “Duminica maternităţii”. Cu această ocazie, oamenii aveau o zi liberă, când mergeai în vizită şi duceai mamelor prăjituri. Obiceiul primise numele “mersul la colindatul mamei” şi în acea zi fiecare mamă din Regat primea o prăjitură tradiţională, apoi mamele le dădeau copiilor binecuvântarea.
Mai târziu, sărbătoarea este reluată în Statele Unite, reinventată însă mai puţin de dorinţa omagierii mamei, ci ca manifest împotriva inegalităţilor sociale şi a discriminării dintre sexe.
Tot ei sunt primii care au „transformat” sărbătoarea femeii într-una dedicată mamei, iar preşedintele George Washington (1732 – 1799) a contribuit în mod simbolic la această tradiţie, după ce a adresat mamei sale o declaraţie înduioşătoare în public.
Probabil că sentimentele sale pentru propria mamă i-au inspirat profund pe americani, care au dedicat aeastă zi în mod deosebit mamei.
În Europa, sărbătoarea este preluată mult mai târziu.
Abia 50 de ani mai târziu, la Copenhaga apare pentru prima dată ideea unei sărbători oficiale dedicate femeii, astfel că în 1910, la Copenhaga, 8 martie este declarată „Ziua Femeii”, fiind adoptată apoi şi în Austria şi Elveţia.
Praznicul celor 40 de Sfinţi Mucenici
După 8 martie – Ziua Femei, pe 9 martie sunt evocaţi cei 40 de Sfinţi Mucenici din vechime: Acachie, Aetie, Aghie, Aglaie, Alexandru, Atanasie, Candid, Chirion, Chiril, Claudie, Domeţian, Domnos, Ecdit, Eutihie, Evnichie, Filoctimon, Flavie, Gaie, Gorgonie, Hudion, Ieraclie, Ilie, Ilian, Ioan, Isihie, Leontie, Lisimah, Meliton, Nicolae, Prisc, Sacherdon, Severian, Sisinie, Smaragd, Teofil, Teodul, Valent, Valerie, Vivian, Xantie.
Sărbătorii i se mai spune şi „Ziua celor fără nume”, adică a bărbaţilor care dintr-un motiv sau altul mu poartă prenumele vreunuia dintre sfinţi.
După Babe urmează „zilele Moşilor”
Pe 9 martie se încheie ciclul “Zilelor Babei Dochia”, perioadă ce a alternat cu zile frumoase şi urâte, în funcţie de cojoacele aruncate unul după altul de cotoroanţă în drumul său cu turma spre vârful muntelui.
Începând din 9 marţie intrăm în aşa-numitele „Zile ale Moşilor”, care sunt, de regulă, ceva mai calde. Pe vremuri se practicau diferite ritualuri de alungare a iernii. De pildă, în unele sate din Covasna se întâlneşte datina lovirii pământului cu maiul ca să apară căldura, să plece zilele friguroase, rostindu-se în acest scop anumite descântece.
Unii săteni obişnuiau ca semn al hărnicei să-şi etaleze în bătătură plugul, care mai întâi trebuia verificat şi trecut prin foc de către fierarul localităţii.
Era momentul ce indica sosirea timpului pentru muncile câmpului şi celelalte activităţi specifice din gospodărie.
