15 august. Mare Praznic Creștin: Adormirea Maicii Domnului. Ziua Marinei Române. Semnificatie, traditii si obiceiuri legate de aceasta mare sarbatoare.Cine se roagă la Sfânta Fecioară scapă de necazuri

Semnificaţia sărbătorii Adormirea Maicii Domnului

Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului are multiple semnificaţii teologice şi spirituale pentru credincioşi. De altfel, însăşi icoana Adormirii Maicii Domnului arată această taină a primirii mamei în braţele lui Hristos, Fiul ei.

În iconografie, lângă sicriul binecuvântat cu trupul Fecioarei se află Hristos în picioare, purtând sufletul Maicii sale, ca pe un bebeluş. Acesta este gestul suprem de reciprocitate a iubirii.

– Cea care L-a ţinut în braţe pe Dumnezeu, acum odihneşte în braţele Fiului şi Stăpânului ei.

Moartea Maicii Domnului înseamnă intrarea ei în iubirea infinită a Fiului ei, iar inima ei de mamă se uneşte cu inima Fiului, simţind dumnezeieşte durerile lumii şi alinându-le cu milostivirea ei. După adormire, nimeni şi nimic nu o mai pot opri pe Maica Domnului să ajute pe toţi credincioşii. Nici timpul, nici spaţiul, nici limitările umane, nu mai pot opri pe Maica Domnului să fie pretutindeni în har, mângâind pe cei îndureraţi şi inspirând Biserica Fiului ei.
Axionul sărbătorii Adormirii Maicii Domnului vorbeşte despre această taină a prezenţei Fecioarei în inima lumii şi în viaţa Bisericii. Cuvintele „Se biruiesc hotarele firii întru tine Preacurată Fecioară, că naşterea fecioreşte şi moartea arvuneşte viaţă” semnifică acest schimb dumnezeiesc între cele pământeşti şi cele cereşti, prin iubirea Mântuitorului.
Astfel, naşterea Fiului lui Dumnezeu din ea fecioreşte firea umană şi sfinţeşte întreaga creaţie, iar moartea ca despărţire vremelnică a sufletului de trup arvuneşte viaţă, fiind pragul ontologic dintre vremelnicie şi veşnicie, dintre timp şi eternitate, dintre libertate şi har.
Adormirea Maicii Domnului este aşadar o sărbătoare în care antinomia teologică a infinitului devenit finit pentru iubirea Sa veşnică pentru noi se împleteşte cu prezenţa permanentă a rugăciunii Maicii Domnului în viaţa lumii, până la sfârşitul veacurilor.
Nu exista foarte multe date despre aceasta sarbatoare in Sfintele Evanghelii, ci doar in traditia Bisericii. Acest eveniment este tratat in scrierile unor parinti orientali: Andrei Criteanul, Gherman al Constantinopolului, Sfantul Ioan Damaschin si Patriarhul Modest al Ierusalimului.In momentul in care Hristos Dumnezeu a decis sa o aduca pe Maica Sfanta alaturi de El, l-a trimis pe Arhanghelul Gavril, cu trei zile inainte ca fecioara sa moara, sa ii transmita spusele lui Hristos: „Acestea zice Fiul tau: Vremea este a muta pe Maica Mea la Mine. Nu te teme de aceasta, ci primeste cuvântul cu bucurie, de vreme ce vii la viata cea nemuritoare”. La auzul acestora, Fecioara Maria, cuprinsa de dor, s-a bucurat de faptul ca isi va revedea Fiul si a decis sa mearga la Muntele Maslinilor pentru a se ruga. In drumul ei spre locasul de rugaciune, Sfanta Fecioara Maria vede cum pomii de pe munte se apleaca.
Dupa rugaciune decide sa se intoarca acasa, iar de indata ce paseste in casa toate incaperile incep sa se cutremure. Decide sa aprinda multe lumanari si ii multumeste lui Dumnezeu, dupa care isi cheama rudele si vecinii sa o ajute la grijitul casei si toate cele necesare pentru ingroparea ei. Le spune tuturor ceea ce ingerul i-a transmis si le arata tuturor darul care i-a fost oferit: o stalpare de finic.
Odata cu ridicarea Fecioarei Maria la ceruri, Apostolii ii ajutara pe credinciosi cu asezarea trupului care a dat viata Mantuitorului nostru in satul Ghetsimani.

Iată câteva tradiţii şi obiceiuri:

Conform tradiţiei creştin-ortodoxe, femeile merg la biserică pentru a pomeni morţii şi a sfinţi vasele, mâncarea şi vinul pe care le vor da de pomană, apoi se duc la cimitir, pentru a tămâia mormintele rudelor.
De asemenea, în funcţie de zonă, oamenii ţin şi acum cont de obiceiurile şi de superstiţiile străvechi, considerând că astfel vor aduce în casele lor prosperitate, sănătate, linişte sufletească şi că vor ţine relele departe.
Se deschide un nou sezon de nunţi în biserică, până în noiembrie, când începe postul Crăciunului.
Se organizează târguri.
Se spune că e interzis să îţi tunzi părul şi să-l arunci, pentru că nu o să mai crească (bărbaţii pot chiar să şi chelească).
În perioada rămasă până la 8 septembrie, când e sărbătorită Sfânta Maria Mică, se lucrează intens la semănăturile de toamnă, pentru ca rodul să fie bogat.
Este ultima zi în care se mai pot aduna plante de leac.

Dacă în apropierea zilei Sfintei Maria înfloresc trandafirii, se zice că toamna va fi lungă.
Acum se angajează paznicii la vii.
Florile culese azi sunt puse la icoane şi se zice că au puteri tămăduitoare, că alină durerile şi că protejează de fulgere.
O altă datină spune că uşa trebuie ţinută deschisă, pentru ca Maica Domnului să poată intra în casă ca să aducă binecuvântare.
Dacă vor să nu fie loviţi de soartă, bărbaţii nu trebuie să se scalde în apele curgătoare.
Se spune, conform tradiției populare, că această sărbătoare, a Sântămăriei, se ține mai ales pentru sănătate, pentru căsătorie, pentru naștere ușoară, cât și pentru vindecări.
Cei care poartă numele Fecioarei Maria își serbează ziua onomastică.
Sarbatoarea se Santamarie Mare este importanta mai ales pentru femei, in special cele aflate in prag de casatorie sau cele insarcinate si care urmeaza sa nasca.
De Sfanta Maria Mare fetelor le este interzis sa isi taie parul si sa-l arunce la gunoi.De Santamaria Mare, fetele poarta o planta numita navalnic (feriga in unele zone), despre care se spune ca are putere magica si aduce petitori. In casele ce au fete de maritat, icoana Fecioarei Maria se spala cu flori de busuioc pentru ca fetele sa aiba noroc cu un flacau cumsecade, bun si harnic.Pe 15 august se deschide sezonul nuntilor si se deschid targurile si iarmaroacele de toamna.

Ziua de Santamarie Mare este importanta si pentru sufletele celor morti.

Se crede ca acestea s-ar intoarce noaptea acasa pentru a fi ospatate de cei vii. Astfel, se da de pomana si se fac pomeniri pentru cei morti, iar la icoana Sfintei Fecioara Maria se pun flori. De asemenea, in dimineata zilei, femeile crestine merg la biserica cu mancare si fructe din noua recolta (prune, struguri, faguri de miere) pentru a fi binecuvantate de preot, dupa care se impart participantilor la slujba in amintirea celor care nu mai sunt.Tot in dimineata zilei de Santamarie Mare, femeile culeg ultimele plante de leac si flori pe care le duc la biserica si le pun la icoana Preacuratei Fecioare Maria. Unele femei le folosesc si la descantece.Tot acum se tocmesc pandarii la vii si se “leaga” ciocul pasarilor, pentru ca acestea sa nu mai poata manca boabele de struguri. Ciobanii coboara oile de la munte, iar barbatii schimba palaria cu caciula, semn ca vara e pe terminate. De asemenea, este interzis scaldatul in ape curgatoare, aprinderea focului (in interiorul casei sau in exterior), mersul inapoi, dormitul afara, pe prispa sau cerdacul casei.

In aceasta zi sfanta se cerceteaza daca au ajuns cucuruzii (porumbul) ”in lapte”, iar daca da, se fierb sau se frig pe jar drept mancare specifica acestei sarbatori.

Tot in ziua de Santamarie Mare se sarbatoreste si Ziua Marinei intrucat Maica Domnului este considerata preasfanta protectoare a “lupilor de mare”.

Sa nu uitam ca ziua de 15 august, sarbatoarea Adormirii Maicii Domnului-Sfanta Marie Mare, a fost declarata si sarbatoare legala, fiind libera.

Perioada dintre cele doua Santamarii, Santamaria Mare (15 august) si Santamaria Mica (8 septembrie), era considerata perioada cea mai potrivita pentru semanaturile de toamna. Dupa trecerea acestei zile, toamna incepe sa isi faca simtita prezenta tot mai puternic, chiar daca august este o luna de vara.

Daca in apropiere de ziua Santeimarii infloresc trandafirii, toamna va fi lunga, frumoasa si cu recolte bogate.

Semnificaţia postului Adormirii Maicii Domnului

Biserica Ortodoxă Română se află în perioada Postului Adormirii Maicii Domnului, post rânduit de Biserică spre aducerea aminte postul-2-480x319 de virtuţile alese ale Sfintei Fecioare şi de postul cu care ea însăşi, după tradiţie, s-a pregătit pentru trecerea la cele veşnice.

Postul şi sărbătoarea au pătruns la noi odată cu generalizarea cultului mariologic în Răsărit, prin secolul al V-lea. Românii i-au acordat o cinstire deosebită, sărbătoarea fiind aşteptată, după unele tradiţii, cu aproape aceeaşi bucurie ca Paştele sau Crăciunul.
O dovadă a acestei cinstiri este şi postul de două săptămâni care precede sărbătoarea şi care se ţine de către creştini pretutindeni, ‘căci postul ei a fost ţinut mai abitir ca al Crăciunului’, după cum arată tradiţia. Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului este cinstită şi prin mulţimea de biserici care poartă acest hram.

Postul Adormirii Maicii Domnului se socoteşte a fi tot aşa de mare, adică de însemnat, ca şi Postul Mare de dinaintea Paştilor, din care se zice chiar că este rupt. Ca urmare, toată lumea trebuie să-l ţină cu sfinţenie, nefiind îngăduită mâncare de dulce decât bolnavilor şi copiilor.

Cu privire la perioada postului, muscelenii ‘nu mănâncă nici chiar untdelemn, iar dezlegare de peşte nu-i decât o singură zi, Pobrejenia (Schimbarea la Faţă n.n.), că Postul Sîntă-Măriei este rupt din Păresimi.’ De asemenea, în popor există credinţa potrivit căreia, ‘la început, Postul Paştilor era de nouă săptămâni, dar văzându-se că e prea lung şi prea sărăcăcios, aşa că oamenii ieşeau prea slabi în primăvară, când trebuia să se dea cu totul muncilor, s-a micşorat acest post cu două săptămâni şi s-au pus aceste zile de post înaintea Sântă-Măriei Mari, când e belşug de legume şi zarzavaturi’.

Postul Adormirii Maicii Domnului (Postul Sfintei Marii) 1-14 august

nu a fost de la început de aceeași durată în Biserica Răsăritului. Astfel, credincioșii din părțile Antiohiei posteau o zi, pe 6 august – de praznicul Schimbării la Față -, cei din Constantinopol patru zile, iar creștinii din Ierusalim opt zile.

Uniformizarea datei și duratei postului pentru toată Ortodoxia, s-a făcut în anul 1166, la Sinodul din Constantinopol, în vremea patriarhului Luca Crysoverghi. Aici s-a hotărât că postul închinat Sfintei Marii să înceapă pe 1 august și să se încheie cu 15 august.Ce ai voie să mănânci și ce nu în Postul Adormirii Maicii Domnului

Postul Adormirii Maicii Domnului (Postul Sfintei Marii) este un post aspru, dacă ținem seamă de faptul că Biserica Ortodoxă ne cere ajunare până la oră 15:00, în zilele de luni, miercuri și vineri, iar după această oră, ne cere să consumăm mâncare uscată. Marți și joi se mănâncă fără ulei, iar sâmbătă și duminică avem dezlegare la untdelemn și vin. Facem mențiunea că în Pravila Mare se precizează că în acest post avem dezlegare la untdelemn și vin și în zilele de marți și joi.

În Postul Adormirii Maicii Domnului (Postul Sfintei Marii) avem o singură dezlegare la pește, pe 6 august, când prăznuim Schimbarea la Față a Domnului, pe Muntele Tabor.

Pentru liniștea celor care nu se pot abține de la mâncare până la oră 15:00 și nici nu pot urma recomandarea Bisericii de a mânca fără ulei, adică o mâncare cât mai uscată, Sfântul Ioan Gură de Aur spune: „Stăpânul nostru e blând și cu omenie, nu ne cere nimic peste puterile noastre.”

Postul Adormirii Maicii Domnului (Postul Sfintei Marii) este un post cu dată fixă, începe în fiecare an pe 1 august și se termină în ziua Adormirii Maicii Domnului (15 august).

Sărbătoarea cunoscută drept Adormirea Maicii Domnului face ca tradițiile religioase și folclorice să se împletească și să lase loc unui lung șir de rânduieli străvechi. 15 august e zi de praznic, când se dă de pomană pentru morţi.

Data de 15 august este una încărcată de simboluri, e o zi în care creştinătatea prăznuieşte Adormirea Maicii Domnului. Este vorba despre momentul în care Sfânta Fecioară Maria a trecut la cele veşnice.
Scrierile bisericești spun că ea ar fi fost luată de apostolul Ioan, la Ierusalim, pentru a fi îngrijită cum se cuvine. S-a stins în casa lui şi a fost înhumată în peştera din Grădina Ghetsimani, la poalele Muntelui Măslinilor, alături de părinţi şi de logodnicul Iosif.
Se spune că în ziua Adormirii, îngerii şi sfinţii au umplut împrejurimile de lumină. De la funeralii ar fi lipsit apostolul Toma. Iar când acesta a revenit, după 3 zile, s-a dus la mormânt și l-a găsit gol. Și se crede că Fiul Ei a ridicat-o la cer, de-a dreapta Lui, ca Împărăteasă.
Postul Adormirii Maicii Domnnului este cel mai nou dintre posturile de peste an, dar se spune că e singurul care, ţinut cu credinţă şi smerenie, îndeplineşte dorinţele.

Cunoscut în popor ca Postul Sântă-Măriei, postul care precede praznicul Adormirii Maicii Domnului a fost menit să aducă aminte de virtuţile alese ale Sfintei Fecioare, de postul cu care ea însăşi s-a pregătit pentru trecerea la cele veşnice.
Este penultimul din anul bisericesc, mai uşor decât cel al Paştelui, dar mai aspru decât al Naşterii Domnului şi cel al Sfinţilor Apostoli.

Sărbătoarea Sfintei Marii Mari este o zi importantă pe care nu trebuie să o ratezi dacă vrei să ai parte de bunăstrare, linişte sufletească şi noroc în anul ce vine. Tradiţiile din bătrâni te învaţă ce să facă ca să atragi asupra ta şi a familiei tale numai lucruri bune.

Tradiții și obiceiuri de Sfânta Maria Mare

Dacă eşti însărcinată, în ziua de 14 august, premergătoare sărbătorii Sf. Maria, nu trebuie să munceşti sau să trebăluieşti pentru a avea o naştere uşoară şi un copil sănătos.
Se crede că femeile însărcinate care nu respectă această tradiţie vor avea dureri mari la naştere.
Fetele care doresc să se marite trebuie să spele cu apă de busuioc icoana Maicii Domnului pentru ca Fecioara să le ajute să-şi întâlnească alesul. De asemenea, ziua de 15 august este ultima zi a verii când florile pot fi culese şi să fie bune de leac.
Conform unei alte superstitii populare, este interzis ca în această zi să îţi tunzi părul şi să îl arunci, la fel cum este interzis să mergi înapoi. De ce? Pentru că dacă nu respecţi întocmai aceste datini, dracul va rade, iar Maica Domnului se va întrista şi va plange.
Inflorirea trandafirilor chiar de Sfânta Mariei trădează sosirea unei toamne blânde şi îndelungate.
Se spune că în această zi rugăciunile către Sfânta Marie sunt cele mai ascultate din tot anul, aşa că dacă ai probleme grave, nu ezita să spui o rugăciune către ea.
În dimineața zilei de 15 august creștinii merg la biserică pentru a sfinți struguri, prune și faguri de miere, care apoi sunt împărțite celor nevoiași.
- De Sfânta Maria, ciobanii își coboară oile de la munte, iar bărbații își lasă pălăriile și își iau căciulile.
- În sudul țării, proprietarii de vii angajează pândari pentru a-și feri podgoriile de păsări.
- În această zi, se culeg ultimele plante de leac din an. De asemenea, despre florile care se culeg în această zi și care se pun la icoana Maicii Domnului se crede că vor avea proprietăți tămăduitoare.

Cum se ține Postul Adormirii Maicii Domnului

Dacă data de 31 iulie pică miercurea sau vinerea, se lasă sec cu o zi înainte. Dacă sărbătoarea pică în astfel de zile, se dă dezlegare la untdelemn, peşte şi vin.

După titpicurile bisericeşti, se posteşte strict lunea, miercurea şi vinerea, până la orele 15:00, când se mănâncă numai hrană uscată. Marţea şi joia se consumă legume fără ulei, de preferat doar fierte.
Pe 6 august, când are loc sărbătoarea Schimbării la faţă, avem dezlegare la untdelemn, peşte şi vin. În bisericile mănăstirilor, se citesc zilnic cele două Paraclise ale Maicii Domnului, din Ceaslov.
Romano-catolicii postesc numai o singură zi, în ajunul sărbătorii, pe 14 august.

Cine se roagă la Sfânta Fecioară scapă de necazuri și de boli

Cine se roagă, ținând post negru, la Sfânta Fecioară, scapă de necazuri grele, de boli, de pagube și capătă în schimb alinare și împlinire.
În această zi, se oficiază slujbe importante și se organizează hramuri.
Cel mai cunoscut pelerinaj de la noi este la Mânăstirea Nicula, unde se află una dintre cele mai populare Icoane făcătoare de minuni.

15 august – Ziua Marinei Române

În aceeași zi de 15 august este Ziua Marinei, Maica Domnului fiind patroana spirituală a marinarilor.

Ziua Marinei Române s-a aniversat pentru prima dată în 1902, la 15 august, fiind strâns legată de sărbătoarea religioasă a Sfintei Maria, ocrotitoarea marinarilor de pretutindeni.

La acea dată, evenimentul a fost marcat în Portul Constanța, la bordul crucișătorului Elisabeta, în prezența ministrului de război Dimitrie A. Sturdza și a tuturor ofițerilor Diviziei de Mare. De asemenea, pe faleza Cazinoului au fost organizate ample manifestări, spectacole în aer liber și jocuri de artificii.

Prin Legea nr. 382 din 28 septembrie 2004, s-a instituit Ziua Marinei Române pe data de 15 august.

15 august reprezintă și începutul perioadei pentru semănăturile de toamnă.

Acestea se întind între Sfânta Maria Mare și Sfânta Maria Mică (8 septembrie).

Superstiții specifice sărbătorii Adormirii Maicii Domnului. Înflorirea trandafirilor în preajma acestei sărbători este semn că toamna va fi una lungă.

În această zi, se spune că nu este de bun augur să te scalzi în apa râurilor din care beau cerbii întrucât se crede că acestea sunt spurcate și nici să dormi pe prispa casei.
De asemenea, există credința că aprinderea focului în sobă cu două zile înainte de acest praznic atrage necazuri asupra casei.
Totodată, nu este de bun augur nici să-ți tunzi părul în această zi și nici să mergi înapoi, acesta fiind un obicei despre care bătrânii spun că o întristează pe Maica Domnului.
Și pentru că nu avea cum să lipsească superstiția legată de măritiș, de Sfânta Maria fetele nemăritate poartă asupra lor, în funcție de zona țării, fie o plantă numită năvalnic, fie o ferigă. Există credința că aceste plante au puterea de a atrage pețitorii.

“Când a binevoit Hristos Dumnezeul nostru ca să ia pe Maica Sa la Sine, atunci, cu trei zile mai înainte, a făcut-o să cunoască, prin mijlocirea îngerului, mutarea sa cea de pe pământ. Căci Arhanghelul Gavriil, venind la dânsa, a zis: «Acestea zice Fiul tău: Vremea este a muta pe Maica Mea la Mine. Nu te teme de aceasta, ci primeşte cuvântul cu bucurie, de vreme ce vii la viaţa cea nemuritoare». Născătoarea de Dumnezeu s-a bucurat cu bucurie mare, şi cu dorul ce avea ca să se mute la Fiul său, s-a suit degrab în Muntele Măslinilor ca să se roage, căci avea obicei de se suia adesea acolo de se ruga. Şi s-a întâmplat atunci un lucru minunat. Când s-a suit acolo Născătoarea de Dumnezeu, atunci, de la sine s-au plecat pomii ce erau pe munte, şi au dat cinstea şi închinăciunea ce se cădea către Stăpâna, ca şi cum ar fi fost nişte slugi însufleţite. După rugăciune s-a întors acasă, şi îndată s-a cutremurat casa cu totul, iar ea, aprinzând multe lumânări şi mulţumind Lui Dumnezeu şi chemând rudeniile şi vecinii, şi-a grijit toată casa, şi-a gătit patul şi toate cele ce se cădea de îngroparea ei. Şi a spus cele ce i-a zis îngerul, despre a sa mutare la cer. Iar spre încredintarea celor zise, a arătat şi darul ce i se dăduse: o stâlpare de finic”, aflăm din volumul “Vieţile sfinţilor de peste tot anul”.

La auzul acestei veşti, femeile chemate s-au tânguit însă “Preacurata le-a adeverit, că mutându-se la ceruri, nu numai pe dânsele, ci şi pe toată lumea o va cerceta şi o va umbri.”

Deodată un tunet a răsunat iar pe cer s-au ivit

nenumăraţi nori care i-au adus, de la marginile lumii, pe toţi ucenicii lui Hristos la casa Maicii lui Dumnezeu cărora le-a spus: “Prietenii mei şi ucenicii Fiului şi Dumnezeului meu, nu faceţi bucuria mea plângere, ci-mi îngrijiţi trupul, precum eu îl voi închipui pe pat”. “Când s-au săvârşit cuvintele acestea . ne spune Sinaxarul . iată a sosit şi minunatul Pavel, vasul cel ales, care, căzând la picioarele Maicii lui Dumnezeu, s-a închinat şi deschizându-şi gura a lăudat-o cu multe cuvinte, zicând: «Bucură-te Maica Vieţii, împlinirea şi încheierea propovăduirii mele; că măcar pe Hristos, Fiul tău, trupeşte pe pământ nu L-am văzut, însă pe tine văzându-te, mi se părea că pe Dânsul Îl văd»“. După aceasta, luând Fecioara iertăciune cu toţi, s-a culcat pe pat, a făcut rugăciune pentru întărirea lumii şi paşnica ei petrecere şi şi-a dat sufletul în mâinile Fiului şi Dumnezeului său. “Şi îndată ochii orbilor s-au luminat şi auzul surzilor s-a deschis, ologii s-au îndreptat şi tot felul de patimă şi de boală lesne se tămăduia. După aceea a început Petru cântarea cea de ieşire şi ceilalţi Apostoli; unii au ridicat patul, alţii mergeau înainte cu făclii şi cu cântări, petrecând spre mormânt trupul cel primitor de Dumnezeu. Atunci s-au auzit şi îngerii cântând şi văzduhul era plin de glasurile cetelor celor mai presus de firea omenească.”

Mai-marii iudeilor i-au instigat pe câţiva din popor să dărâme patul pe care se afla cinstitul trup al Sfintei Fecioare Maria însă dreptatea lui Dumnezeu i-a pedepsit pe cei care au îndrăznit să se apropie cu gânduri necurate. Cu toţii au orbit, iar celui care se prinsese cu mâinile de pat un înger i-a tăiat amândouă mâinile, ce au rămas lipite de pat. “Iar acela, crezând din tot sufletul, a aflat tămăduire, şi s-a făcut sănătos ca şi mai-nainte. În acelaşi chip şi cei ce orbiseră, crezând şi punând asupra lor o parte din poala patului, au dobândit vindecare” (“Vieţile sfinţilor de peste tot anul”).

Sfinţii Apostoli au aşezat trupul Maicii Domnului în mormânt, priveghind trei zile şi auzind neîncetat glasuri îngereşti. Prin pronia divină, Sfântul Apostol Toma nu a fost prezent la înmormântare, şi a sosit după trei zile, cerând să se deschidă mormântul Maicii Domnului pentru i se închina. Mormântul era însă gol. Doar giulgiul rămăsese mângâiere Apostolilor şi tuturor credincioşilor.

„Dacă într-o zi o să ai un necaz, să nu te întorci spre Domnul să-i spui că ai un mare necaz. Întoarce-te spre necaz şi spune-i că ai un Mare Dumnezeu!”

Adormirea Maicii Domnului, Uspenia sau Sfântă Maria Mare, cum este numit praznicul în popor, este sărbătoarea care prăznuieşte Adormirea Sfintei Fecioare Maria, adică mutarea ei din viaţa aceasta trecătoare, la cea veşnică şi neîmbătrânitoare, în Împărăţia Fiului ei. Domnul, Cel Care pe Muntele Sinai a dat a Cincea Poruncă, Cinsteşte pre tatăl şi pre mama ta, a arătat cu exemplul vieţii Lui cum trebuie să îşi respecte omul părinţii lui cei trupeşti.
Răstignit pe Cruce cu trupul fiind, şi întru cele mai cumplite chinuri aflându-Se, El Şi-a adus aminte de Maica Lui, şi arătând către Apostolul Ioan ce se afla acolo, i-a zis: Femeie, iată fiul tău. Domnul Hristos a înţeles slăbiciunea firii omeneşti, dar dragostea de mamă era puternică încât în văpaia durerilor şi a chinurilor de moarte, încredinţează pe Maica Sa în grija Ucenicului celui iubit, Mîntuitorul dându-şi sufletul Lui pe Cruce. Sfântul Apostol Ioan a luat-o pe Maica Domnului în casa sa şi a purtat grijă de ea până la sfârşitul vieţii ei, căci întru acea casă a rămas Maica lui Dumnezeu până la suflarea ei cea mai de pe urmă. Cu rugăciunile ei, cu povăţuirile ei, cu blândeţea şi cu răbdarea ei, ea le-a fost de cel mai mare ajutor Ucenicilor Fiului ei iubit şi Dumnezeu.

Maica Domnului şi-a petrecut cea mai mare parte a restului vieţii ei la Ierusalim, cercetînd adesea locurile care îi aminteau de marile evenimente şi de minunile făcute de Fiul ei pentru mântuirea omenirii, mai cu seamă cerceta Golgotha, Bethleemul, şi Muntele Măslinilor. In fiecare din aceste locuri, ea se ruga cu genunchii plecaţi, şi mai cu seamă se ruga astfel la Golgotha. Dintre puţinele ei călătorii mai depărtate, se păstrează însemnările călătoriei ei la Antiohia, unde l-a cercetat pe Sfintul Ignatie Teoforul; de asemenea ale călătoriei ei în Insula Cipru, unde l-a cercetat pe Lazăr, Episcopul Insulei, cel înviat de Domnul a patra zi din morţi şi la Sfântul Munte Athos, pe care ea însăşi l-a binecuvîntat; şi a rămas o vreme la Efes în grija Sfântului Ioan Evanghelistul, în timpul cumplitei prigoane dezlănţuite împotriva creştinilor la Ierusalim.

Preasfânta Născătoare de Dumnezeu oferă creştinilor primul model şi îndemn de a cerceta locurile sfinte din dragoste pentru Acela Care prin Prezenţa Lui, prin Patima Lui şi prin Slava Lui a făcut din aceste locuri altare sfinte de închinare omenirii dreptcredincioase.
La o vârstă mai înaintată, ea mergea adesea să se roage Domnului, Dumnezeului şi Fiului ei în Muntele Măslinilor, locul înălţării Sale, dorind ca El să o ia din această lume cît mai curînd cu putinţă. Cu ocazia unei astfel de rugăciuni, la Maica Domnului a venit Arhanghelul Gavriil, care i-a descoperit că peste trei zile Domnul o va chema la El. Arhanghelul i-a dăruit şi o stâlpare de finic din Rai, care avea să fie dusă în procesiune la slujba înmormântării ei. După acea rugăciune ea s-a întors acasă plină de bucurie, nădăjduind că îi va vedea încă măcar o dată pe toţi Apostolii şi Ucenicii Fiului ei în această viaţă, mai înainte de a pleca. Domnul a împlinit dorirea inimii Maicii Lui, iar Apostolii, au fost aduşi în chip minunat pe nori de sfinţii îngeri, la Ierusalim. Maica Domnului i-a întîmpinat cu bucurie mare, i-a întărit, i-a mîngîiat, i-a povăţuit, şi le-a împuternicit sufletele. Apoi şi-a dat liniştită al ei suflet în mînile lui Dumnezeu, fără durere şi fără suferinţă a trupului. Sfinţii Apostoli au luat pe umerii lor sicriul ce purta trupul adormit al Maicii Domnului, din care s-a răspândit bunămireasmă cerească, şi, înconjuraţi de creştinii din Cetatea Ierusalimului, au pornit să îl îngroape cu cinste în Grădina Ghetsimani, în mormântul Sfinţilor ei Părinţi, Ioachim şi Ana.

Prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, în tot parcursul ei, procesiunea de înmormântare a fost ascunsă de ochii iudeilor. Dar chiar şi aşa, arhiereii de atunci trimit o ceată în frunte cu un recunoscut tâlhar, Anton care reuşeşte să pună mâna pe sicriu, însă de la coate, o putere nevăzută i-a tăiat mâinile. El atunci a strigat către Apostoli să-l vindece, şi s-a vindecat cu adevărat mărtursind credinţa în Iisus Hristos Mântuitorul.
De la această înmormântare, tot prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, Sfântul Apostol Toma însă a lipsit. Aceasta s-a făcut spre a se descoperi oamenilor o nouă şi întrutot slăvită taină a Maicii lui Dumnezeu. Apostolul Toma a sosit la Ierusalim în a treia zi după înmormântarea Maicii Domnului, şi a dorit şi el să cinstească trupul adormit al Celei Preacurate. Dar când Apostolii au deschis mormântul Maicii Sfinte, au văzut ca prin minune, că trupul ei fusese mutat împreună cu sufletul ei, către cereştile locaşuri, iar mormântul era gol. În acea seară, Maica lui Dumnezeu, înconjurată de îngeri, a venit în mijlocul Apostolilor şi le-a zis: Bucuraţi-vă, căci eu sînt cu voi pururea. Bucuria lui Toma şi a celor dimpreună cu el a străbătut, pe deasupra tristeţii, toată istoria creştinătăţii; ea a fost cuprinsă în viers de strună, pentru a fi trăită şi cântată şi de noi, cei de azi, ca şi de cei ce vor mai veni, pe cărările creştinătăţii.

Se pare că generalizarea Praznicului Adormirii Maicii Domnului în Răsărit se datorează împăratului bizantin Mauriciu (528-603), care a rezidit Biserica Maicii Domnului din Ghetsimani şi care a fixat definitive şi data sărbătoririi ei la 15 august.

În Apus, sărbătoarea a fost generalizată puţin mai târziu de către papa Teodor I (642-649), care era originar din Ierusalim, şi care a impus data de 15 august ca dată a sărbătoririi Adormirii Maicii Preacurate, ca în Răsărit.

Putem învăţa din exemplul vieţii Maicii Domnului cum să ne săvîrşim rugăciunea: cu evlavie, în genunchi, şi cum să ne rugăm pentru ca sfîrşitul nostru să fie repede, fără durere, şi neînfruntat de cumpliţii diavoli care păzesc sufletul omului la ieşirea şi după ieşirea lui din trup, spre a-l arunca în gheena focului.

Maica Domnului s-a rugat să nu vadă feţele acestea necurate care pedepsesc pe cei înnegriţi de păcat. Ne închipuim noi oare cît de cumplită este trecerea sufletului prin vămile văzduhului? Dacă însăşi cea Preacurată s-a rugat să fie scutită de această cumplită vedere, oare noi, păcătoşii, ce vom face? Căci ea s-a rugat astfel din adînca ei smerenie, nepunându-şi nicicum nădejdea în nevinovăţia ei de Maică a lui Dumnezeu.

Prin rugăciuni adresate Maicii Domnului şi a dreptei cinstirii şi-au găsit alinarea multe suflete îndurerate. Primele spitale, orfelinate, aziluri au fost înfiinţate sub patronajul Maicii Domnului. Toate formele de artă au închinat Sfintei Fecioare măiestria lor. În cele mai cunoscute muzee ale lumii cu valori inestimabile există chipul Sfintei Fecioare în rugaciune, lângă Fiul ei, lângă cruce sau de-a dreapta Mântuitorului; dar şi cele mai modeste căsuţe de creştini sunt protejate de chipul blajin al Preacuratei. Cele mai cutremurătoare monumente ale literaturii universale sau cele mai sensibile versuri, cântece sau imne au fost dedicate Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, ca: fecioară, mamă, protectoare, ajutătoare. M. Eminescu încheie Rugaciunea sa cu invocarea Maicii Domnului: Privirea-ţi adorată asupră-ne coboară, o Maică Preacurată şi pururea fecioară, Maria!

Inaintaşii noştrii din moşi strămoşi, pe lângă cinstirea deosebită pentru Sfânta Fecioară, i-au înălţat biserici, i-au zidit troiţe la răspântii, i-au cântat bucuriile şi durerile în colinde religioase, ca cele mai vechi mărturii orale ale cinstirii ei. Un mare istoric şi filolog spunea: „creştine, dacă nu cinsteşti şi nu cânţi imne şi colinde pentru Maica Domnului,înseamnă că eşti străin de neam, nu-ţi iubeşti mama, nu ţii la sora ta, nu-ţi protejezi fiica, nu-ţi respecţi familia.”(B.Petriceicu Haşdeu).
Aşadar, sărbătoarea de astăzi este, pe lângă cinstirea Adormirii Maicii Domnului, şi o răscolire a sufletelor creştinilor care sunt legate de moşi şi strămoşi, de nădejdea mântuirii adusă de Sfânta Fecioară, care a fost Mamă după trup a Mântuitorului, Împărăteasa cerului, mângâierea apostolilor, protectoarea văduvelor şi orfanilor, însoţitoarea celor nedreptăţiţi, salvarea celor deznădăjduiţi şi Maica noastră a tuturor creştinilor.

Peste 2 milioane de români îşi sărbătoresc onomastica de Sărbătoarea Sfintei Maria

Dintre cei 2.231.032 de români sărbătoriţi de Sfânta Marie, 1.813.614 sunt femei, iar 417.418 sunt bărbaţi. Potrivit statisticilor Direcţiei pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, majoritatea femeilor care îşi sărbătoresc onomastica de Sfânta Maria, respectiv 1.392.607 poartă numele de Maria, alte 273.806 Mariana, 51.593 – Marinela, iar 31.252 Mioara. Alte 25.526 de femei poartă numele de Marina şi 25.477 numele de Marilena. De asemenea, în această zi sunt sărbătorite şi cele care poartă numele Mărioara – 10.917, Măriuca – 1.671 şi Măria -160.

Statisticile existente la nivelul Direcţiei pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date arată că dintre bărbaţii care îşi sărbătoresc onomastica la această dată, 308.514 poartă numele de Marian, alţi 105.414 –Marin şi 3.344 – Marinică.

Sursa: Comunitatea Spirituala actualmm.ro Timpul de Vrancea Univers de copil

Categorii