Un parfum exotic, de violete indiene, îşi face în fiecare an „apariţia“ la Castelul Pelişor din Sinaia, în luna iulie, în preajma datei în care Regina Maria a murit, în Salonul de Aur al castelului. „Nu este o invenţie, este un fenomen ezoteric pe care nu putem să-l gestionăm şi nici să-l explicăm“, spun muzeografii Peleşului. Regina Maria, „poate cea mai complexă personalitate din întreaga noastră istorie“, după cum apreciază muzeograful Liliana Manoliu de la Castelul Peleş, a fost, întreaga viaţă, o mare iubito
are a culorii violet şi a preţioasei esenţe de violete. De altfel, violetul, o culoare a puterii şi a tainei, asociată de secole cu regalitatea, s-a regăsit deseori în ţinutele Mariei, şi inclusiv la înmormântarea ei, în semn de respect, doliul a fost violet, culoarea preferată a Reginei. Dragostea pentru esenţa de violete începe în copilăria Mariei, pe când micuţa Maria Alexandra Victoria de Saxa-Coburg sau Missy îşi petrecea verile în Malta, la Palatul San Antonio. Acolo unde mama sa, Marea Ducesă Maria Alexandrovna, fiica Ţarului Alexandru al II-lea, plantase un strat de violete „de Rusia“, al căror parfum nu va fi uitat niciodată de Maria. Considerată ulterior „cea mai frumoasă regină a Europei“, Maria devine, în 1922, imaginea casei de parfumuri Jean-Francois Houbigant. „Quelques Flores Royale” era parfumul preferat al reginei, un amestec preţios de santal, vanilie, trandafir şi, evident, violete. Licoarea a fost creată de casa Houbigant în 1829, în onoarea prinţesei Adelaide d’Orleans. Napoleon şi Marian Antoaneta au fost doar câţiva dintre „clienţii“ casei de parfumuri. Însă nu acesta este cel mai iubit parfum al reginei. „În 1925, Maria primeşte de la Maharajahul de Kapurthala, din India, un flacon bătut în pietre scumpe, în care se afla parfum exclusivist, de violete exotice de pe coasta Pacificului. Parfumul devine preferatul reginei până la sfârşitul vieţii sale“, povesteşte Liliana Manoliu. Parfumul exotic de violete indiene o însoţea întotdeauna pe suverană şi persista mult timp în încăperile şi pe holurile Castelului Pelişor, reşedinţa din Sinaia a cuplului Ferdinand şi Maria. Surprinzător, însă, aroma continuă să-şi facă apariţia şi acum, la câteva decenii de la moartea reginei.
„Explicaţia apariţiei parfumului ne depăşeşte“
„Avem numeroase relatări ale turiştilor despre parfumul care se simte în luna iulie la Pelişor, în special în Camera de Aur, locul în care regina a trecut în nefiinţă pe 18 iulie 1938, dar şi în alte încăperi. Eu, personal, am petrecut ani de zile în Pelişor şi l-am simţit, este imposibil de confundat, o aromă de floare proaspătă, exotică, care aminteşte de vanilie, dar şi de citrice. Nu este o invenţie şi nici o legendă, este un fenomen ezoteric pe care nu putem să-l gestionăm. Explicaţia lui ne depăşeşte“, spune muzeograful Liliana Manoliu. Mare iubitoare de flori, Regina Maria s-a ocupat de aclimatizarea violetelor la Peleş, însă parfumul acestora este total diferit de cel al violetelor indiene care se regăsesc în parfumul dăruit de maharajah. Legenda parfumului regal este întreţinută şi de alte relatări. Scriitorul Radu Sergiu Ruba a povestit în articolul „Doliu violet“, că aroma exotică a parfumului Reginei nu se răspândea pe holuri, pe scări, ci rămânea în anumite locuri, ca şi cum ar fi provenit de la o persoană aflată în viaţă. Parfumul dispărea şi reapărea inexplicabil în alt spaţiu.
Parfumul se simte în momente istorice importante
„Apariţiile“ au avut legătură nu doar cu luna iulie, ci şi cu anumite momente istorice importante. Există mărturii că imediat după abdicarea forţată a Regelui Mihai I, în decembrie 1947, şi plecarea acestuia de la Sinaia (în ianuarie 1948) în încăperile unde Regina îşi petrecuse timpul, s-a simţit acel parfum exotic de violete indiene. Alte momente în care a fost semnalat au fost 10 mai 1948 (până la 23 august 1945 a fost ziua naţională a României), 25 octombrie 1948, ziua de naştere a Regelui Mihai, 8 noiembrie 1948 (ziua Sf. Mihail şi Gavril, onomastica Regelui Mihai), 30 decembrie 1948, când se împlinea un an de la abdicarea forţată şi proclamarea Republicii Populare Române-30 decembrie 1947), 8 noiembrie 1950, cu ocazia unui sejur al comunistului Chivu Stoica, la Sinaia, pe 7 ianuarie 1958, la moartea lui Petru Groza, şeful primului guvern comunist şi pe 19 martie 1958, la moartea liderului comunist Gheorghe Gheorghiu Dej. Sergiu Ruba mai relatează că, sesizând prezenţa spiritului Reginei Maria, prin exotica aromă a parfumului de violete indiene, comuniştii au luat măsuri excepţionale, inclusiv triplarea pazei obiectivului. „Nu aş putea să confirm că parfumul apare în anumite momente istorice importante, însă nu este exclus, pentru că Maria a fost extrem de legată de România şi a iubit-o enorm. În plus, pe lângă feminitate, patriotism şi eleganţă, regina era de o profunzime şi de o spiritualitate rare, fiind fascinată de ideile ezoterice. Probabil că încearcă să-şi facă simţită prezenţa şi astăzi prin aceste adieri de parfum“, mai spune Liliana Manoliu.
Personalitate complexă şi puternică, Maria (n. 29 octombrie 1875, Eastwell Park, Kent, Anglia – d. 18 iulie 1938, castelul Pelişor-Sinaia) a fost Regina României Mari, soţia lui Ferdinand I. A fost supranumită „Mama răniţilor” sau „Regina soldat”, datorită implicării sale active în ajutorarea răniţilor în Primul Război Mondial.
Sursa: Radio Unirea FM