”Eram tanara, 23 ani, iar el 29. Un barbat chipes, atent, afectuos ,dar care abia se eliberase din puscarie.
Ii cunosteam familia, el era un baiat bun care ajunsese acolo din greseala. Ne intelegeam perfect in toate privintele. Dar s-a reintors sotul meu si am incheiat povestea. Ne-a fost greu amandurora, el ne urmarea, asculta la usa cum sotul meu se purta urat.
Intr-o seara, m-a luat (furat) si m-a dus la el acasa. Dimineata cand am fugit de la el, ai mei nu m-au mai primit, sotul meu schimbase yala la usa, deja cauta avocat pentru divort.
Le-am explicat ca eu nu am vrut, ca m-a luat cu forta si ca acum am reusit sa fug de la el, pentru ca nu vreau sa–mi pierd copilul, care atunci avea 2 ani.
Sotul meu m-a iertat, dar n-am mai avut o casnicie frumoasa.
De fapt, nici inainte nu ne intelegeam prea bine. Lui, i-am spus sa nu ma mai caute, ca imi iubesc copilul si nu vreau sa-l pierd.
Imi spunea ca imi face el altii, cati vreau. Dar nu am acceptat. Copilul meu era viata mea.
Timpul a trecut…. Ne-am revazut intamplator, in fuga, pe strada, dupa 4 ani. Mi-a spus ca are o fetita, o creste singur ca mama a fugit. Apoi nu am mai stiut nimic de el.
Am divortat, am stat singura, am incercat sa imi refac viata, am iesit cu alti barbati, am mai avut o relatie de 7 ani. Cu alte cuvinte…o viata esuata.
De multe ori m-am gandit la el. Imi aminteam ceea ce am trait cu el: rasetele, muzica, mancarea, momentele frumoase dintre noi.
As fi dorit sa stiu ce mai face, daca ii e bine, dar nu l-am mai vazut, n-am mai stiut nimic de el.
Nu aveam cunostinte comune, familia lui s-a mutat. Il cautam in fiecare barbat de pe strada, tresaream cand vedeam pe cineva care ii semana. De multe ori am incercat sa-l caut pe Facebook, dar, ciudat, nu imi aminteam numele de familie. Pur si simplu nu mi-l aminteam.
Am incercat combinatii de litere, dar…. parca mi se facuse spalare de creier.
Asa au trecut 18 ani. Zilele trecute, intr-o dimineata, m-am trezit cu numele lui complet in minte! Nu-mi venea sa cred si nu inteleg de ce.
Asa. deodata… Imediat am intrat pe Fb si l-am gasit. Era neschimbat. Un pic mai implinit, dar la fel de chipes.
Am stat ore intregi si m-am uitat la poze. M-am hotarat cu greu sa-i trimit cerere de prietenie, dar…am facut-o! Mi-a acceptat. I-am trimis mesaj „Dupa atatia ani te-am gasit!” Apoi am inceput sa vorbim. Plangeam si ii scriam.
Ne-am amintit tot ceea ce am trait impreuna. Si el a avut o viata dificila, esecuri, ramanand singur. Fetita si-a luat-o mama inapoi prin instanta, dar el are grija sa nu-i lipseasca nimic… El munceste in Germania si eu in Anglia.
In ziua in care eu m-am trezit cu numele lui pe buze, el ma visase noaptea. Era nedumerit: de ce tocmai pe mine? Dupa atatia ani? De unde si pana unde eu? Acum vorbim zilnic. Ne povestim vietile. Dorim amandoi sa ne revedem, sa retraim pasiunea.
Sau poate chiar mai mult… Suntem amandoi singuri. Nu ne mai poate opri nimic. Copii sunt mari acum.
Imi doresc enorm sa il vad, sa ne iubim iar, sa nu-l mai pierd! Dar mi-e teama. Au trecut anii peste noi. Mi-e teama ca nu va mai fi la fel. Acum te intreb pe tine.
Crezi ca vom putea relua firul povestii noastre? Vom putea retrai sentimentele de altadata? Sau poate e doar curiozitatea dupa atatia ani? El spune ca vrea iar sa ma simta in brate, sa ne iubim iar nebuneste, ca sunt la fel de frumoasa si ma vrea langa el.
Eu simt acelasi lucru, dar mi-e teama ca lucrurile nu vor mai fi la fel…”
Răspuns:
”Draga mea, Daca spui ca ati trecut prin atatea, ce rost are sa mai pastrezi frici?
Ai dreptate sa ai indoieli ca va mai fi ”ca la inceput” – n-are cum sa fie.
Dar va fi… ca acum. N-ai de unde sa afli cum va fi daca nu vei avea curajul de a avea experienta.
Daca tot te-ai gandit atatia ani la el, daca tot ti-ai pus atatea sperante in aceasta reintalnire, eu zic sa-i dai o sansa.
Cine stie, poate va fi cu noroc. Si, daca nu, macar stii adevarul. Macar nu mai visezi la cai verzi pe pereti. De ce sa nu incerci?
In definitiv, nu mai datorezi nicio explicatie nimanui. Evident, trebuie sa pornesti din start cu ideea ca e un experiment, sa nu ai asteptari exagerate.
Fii deschisa, calda, plina de speranta, dar fii pregatita sa suporti realitatea daca nu este asa cum ti-ai imaginat.
In toti acesti ani, tu ai proiectat asupra acestui personaj toate dorintele tale frumoase, cele mai marete asteptari.
Trebuie sa fii constienta ca e posibil ca persoana reala sa fie un pic diferita de cea din imaginatia ta.
Insa faptul ca tu ti-ai amintit numele lui exact in ziua in care el te-a visat, mi se pare un semn care va transmite mesajul universului ca, totusi, mai aveti o sansa. Depinde numai de voi.”
