Harvey Cox, un teolog american, spunea că suntem născuţi cu nevoia de a asculta şi de a spune poveşti, dar cea mai mare nevoie a noastră este să avem poveşti incredibile de trăit. „Trebuie să trăieşti foarte delicat, că altfel nu are nici un haz”, spunea Oana Pellea. Trebuie să glumeşti cu viaţa şi să nu ridici fiecare obstacol care îţi apare în drum, pentru că „toţi oamenii au un sac de ur’ţenii în spate. Şi îl cară, şi îl umple de fiecare dată”.
E doar una dintre poveştile care s-au spus, într-un mod firesc sau lipsit de încorsetări, în cei 11 ani. Cei care s-au aşezat în faţa Eugeniei Voda.
Intelectual rafinat, cu o cultură impresionantă, caldă, senină, calmă, cu ochi bl’nzi și z’mbet abia schițat discută at’t de normal, de amical, cu interlocutorii înc’t ai senzația că-i cunoaște de c’nd lumea, că-și bea cafeaua cu ei în fiecare dimineață. Aşa o percep toţi telespectatorii care se uită pe TVR 1 la emisiunea “Profesioniştii”. Da, este doamna Eugenia Vodă, o profesionistă a „profesioniştilor”!
Cu o ştiinţă anume de a pune întrebări invitaţilor şi a obţine răspunsuri de la ei, aidoma lui Socrate care ştia a extrage „rădăcina pătrată” din capul unui sclav al lui Menon (căci se ştie că numai întrebările bune atrag răspunsurile bune), de mai bine de un deceniu şi jumătate încoace, ne aduce în faţă toate minţile luminate (contemporane) ale neamului rom’nesc.
e fapt, nici nu le pune întrebări, îi invită la poveste. O poveste țesută din cuvinte rostite, născută atunci, pe loc, în studio. Şi tot ca Socrate cu maieutica sa (metoda prin care se ajunge la adevăr pe calea discuțiilor și a dialogului), Eugenia Vodă își „moșește” invitații determin’ndu-i, din aproape în aproape, să intre pe cărarea propriei povești p’nă la luminișul unui adevăr, care, poate, nici nu mai știau că există în “pădurea” întunecată de g’nduri și amintiri din universul vast al intelectului. Căci magia atunci se înt’mplă, pe loc.
Atentă la răspunsurile invitaților, extrage din fiecare răspuns seva pentru următoarea întrebare, astfel înc’t toată discuția se leagă – întrebare și răspuns – ca mărgelele pe ață. Din cauza asta totul pare înlănțuit ca într-o poveste și din cauza asta invitatul își deschide sufletul, inima și mintea, mai abitir ca în apropierea unui preot la confesional.
S-a născut la 4 martie 1959, în Sighișoara, într-o familie de intelectuali cu ștaif, cu tatăl de formație avocat, care, evident, ar fi vrut ca fiica sa să urmeze Dreptul. Numai că, adolescenta Eugenia alege teatrul, „ca zonă a maximei libertăți”, cum însăși spune. Doar că, socoteala de acasă, din Sighișoara, nu s-a potrivit cu cea din buricul t’rgului Bucureștiului. Inițial ar fi vrut să facă regie de teatru, însă, exact în anul în care a dat admiterea, regia de teatru s-a unificat cu cea de regie de film, locurile erau foarte puține, așa că s-a îndreptat spre teatrologie-filmologie.
Așadar, absolvă IATC-ul, secția teatrologie-filmologie, fiind „la bază” critic de film. După Revoluție, însă, se îndreaptă spre televiziune din dorința de „a ajuta”, culmea, tocmai domnia sa care spunea: „întotdeauna am detestat televiziunea, dar la modul fellinian, deci fără încr’ncenare sau repulsie, pur și simplu am detestat-o cu z’mbetul pe buze”. Și tot domnia sa explică limpede în ce consta „ajutorul”: „am făcut televiziune așa cum, în vremea celui de-al doilea război existau doamne care lucrau voluntar, ca infirmiere, în spitalele pline de răniți”.
Din 2000 încoace, de c’nd a inaugurat emisiunea ”Profesioniștii”, fața în față cu domnia sa au stat somități din domeniul artei (Victor Rebengiuc, Dem Rădulescu, Dinică, Beligan, etc.), litere și filozofie (Cărtărescu, Liiceanu, Pleșu, etc.), medicină (Arafat, Ioan Lascăr, Brădișteanu etc.), presă (Țopescu, Hurezeanu, Cristian Tudor Popescu etc.) p’nă la Bartolomeu Anania, Regina Ana a Rom’niei, Lucian Boia, Ion Țiriac și cei patru președinți: Iliescu, Constantinescu, Băsescu, Iohannis.
Sursa: Romania Noastra
