Iarba mare, planta care se remarcă prin aspectul maiestuos dat de florile sale de un galben puternic, este cunoscută pentru puterile sale vindecătoare încă din vremea Antichității.
Inula helenium este o plantă erbacee, perenă, din familia Asteraceae. Ea crește sălbatic în centrul și sudul Europei, din zona temperată a Asiei până în sudul Siberiei și nord-vestul Indiei. Este întâlnită spontan în fânețele umede, pe marginile de pădure, pe malurile pâraielor, în livezi și vii, din zonele de deal și munte, sub altitudinea de 800 m.
Denumirile populare sub care este cunoscută iarba mare, la noi, sunt: lacrimile Elenei, bruscalăn, iarbă neagră, holman, alaut, omag, smântânică, aman etc.
Aceasta este o plantă ierboasă rezistentă, cu tulpina dreaptă, înaltă până la 200 cm. Înflorește din luna iunie și până târziu în luna septembrie. Florile, grupate în capitule mari, au un diametru uneori mai mare de 5 cm, iar culoarea lor galben-intens le face ușor vizibile chiar de la distanță, emanând un miros camforat, parfumat în momentul ruperii.
În scopuri medicinale se utilizează, mai ales, părțile subterane (rizomul cu rădăcinile), recoltate începând cu sfârșitul lunii septembrie, până în noiembrie (atunci când planta are cel mai mare conținut de substanțe active). Planta devine matură după doi ani, dar nu trebuie să aibă mai mult de trei ani când este culeasă, deoarece devine prea lemnoasă, potrivit www.botanical.com. Rizomul, prin mestecare, devine aromat, ușor amar și picant. Are un miros de camfor amestecat cu aromă florală.
Iarba mare este bogată în vitamine (A, C, E, B12, B5), minerale (calciu, magneziu, iod, fier, sodiu) și alți nutrienți. Are în compoziția sa: inulină (masiv reprezentată în rădăcini 30-45%), ulei volatil (1-3%), substanțe antibiotice (fitoncide), saponine steroidice, helenină. Frunzele conțin un principiu amar, vitamina C și săruri minerale, iar florile conțin în special helenină.
Planta are o tradiție medicală veche, fiind folosită de romani și de greci, în perioada antică, pentru a trata astmul, a îmbunătăți digestia, ca antiseptic în tratamentul rănilor sau pentru a scăpa de viermii intestinali. Iarba mare a fost folosită ca ingredient principal în prepararea unui vin digestiv în perioada medievală. Inula helenium a fost, de asemenea, utilizată în medicamente tradiționale chinezești. Atât rădăcinile, cât și florile acestei plante sunt întrebuințate în multe scopuri culinare și medicinale.
Tinctura obținută din rădăcină este utilizată pentru a trata astmul, bronșita, indigestia sau alte afecțiuni ale stomacului și ale intestinelor, precum și în tulburările digestive.
Uleiul extras din rădăcini este utilizat în tratamentul diareei cronice și al bronșitei. Iarba mare este recomandată în infecțiile căilor respiratorii care se manifestă cu tuse, fiind eficientă atât pentru calmarea acesteia, cât și pentru fluidificarea secrețiilor traheo-bronsice.
Ceaiul din rădăcini de Inula helenium este eficient în vindecarea mai multor afecțiuni respiratorii și renale, a insomniei și a obezității (ca diuretic), dar și pentru combaterea anxietății și a depresiei.
Decoctul sau siropul din florile acestei plante este folosit pentru a atenua gazele intestinale, balonarea abdominală și greața.
În uz extern planta tratează ulcerele varicoase, reumatismul, folosită sub formă de alifie, tinctură sau adaos de baie.
Studiile recente arată că extractele obținute din această plantă sunt capabile să ucidă diverse tipuri de bacterii, inclusiv Staphylococcus aureus rezistent la meticilină.
Potrivit legendelor, Inula helenium a crescut inițial din lacrimile frumoasei Elena, soția regelui grec Menelau, a cărei răpire de către Paris a dus în cele din urmă la războiul troian.
Nu se recomandă în timpul sarcinii şi a perioadei de lactaţie.
