Bătrâneţea este boala bărbaţilor proşti şi a femeilor urâte. Pentru oamenii cu minte şi femeile frumoase, bătrâneţea nu există! Celui cu minte nu-i este permis să îmbătrânească, iar femeia frumoasă nu poate să îmbătrânească!
Mintea şi frumuseţea SE SCHIMBĂ CU TIMPUL, ÎNSĂ NU PIER !
- Este nevoie de multă înţelepciune ca să îmbătrâneşti fără urâţenie, fără răutate şi fără tristeţe.
- Oamenii nu sunt de aceeaşi vârstă chiar când au acelaşi număr de ani !
- La bătrâneţe, pe faţa omului se arată caracterul şi sufletul lui, aşa cum se arată un deal iarna, când işi pierde pădurile, podoaba lui, şi se dezgoleşte. Unele chipuri, la bătrâneţe, capătă ceva de sfânt sau de înţelept, altele de mucenic sau de bolnav şi altele de animal sau de fiară …
- În tinereţe, bărbaţii răi şi femeile rele îşi pot ascunde caracterul pentru că tinereţea are oricând şi în toate o FRUMUSEŢE NEMĂSURATĂ.
- Oamenii inteligenţi şi nobili devin bătrâni admirabili, cu care este o plăcere să te întâlneşti. Prostul, când îmbătrâneşte, devine urât. De aceea bătrâneţea, ca şi oglinda, reflectă ce a fost OMUL de DINĂUNTRU.
- Cine a fost cu adevărat tânăr nu poate deveni cu adevărat bătrân. După cum omul cu minte nu poate deveni cu adevărat prost!
- Omul superior e la fel ca un metal nobil: NU ÎMBĂTRÂNEŞTE! El mai poate culege mierea vieţii şi dărui rodul înţelepciunii sale celor tineri şi celor bătrâni!
- Omul îmbătrâneşte atunci când îi îmbătrânesc pasiunile – ceea ce prea li se întâmplă oamenilor culţi.
- Geniile tinere se pot număra pe degete, dar Milton, Beethoven sau Goethe au dat dovada geniului lor când nu mai erau deloc tineri, în ciuda surzeniei,ori a orbirii.