Considerat de mulţi doar o buruiană bună de dat la porci, ştirul, o specie de amarant, este de fapt o plantă foarte bogată în vitamine şi minerale. Este un medicament natural, un aliment gustos şi hrănitor. Populaţiile străvechi ale Asiei menţionau această buruiană ca având rangul de regină a nemuririi, aztecii o socoteau hrană a imortalităţii, iar grecii antici o denumeau „amaranthus“, adică planta care nu moare.
Dintre cele peste 60 de specii de amarant existente în lume, la noi cresc câteva, în flora spontană, iar una dintre ele este ştirul. Este o plantă salbatică cu flori verzi-galbene mărunte şi reunite ca într-un spic, care este folosită mai mult ca nutreţ pentru porci. Strămoşii noştri foloseau ştirul în alimentaţie dar şi pentru tratarea unor afecţiuni. În prezent, această plantă este folosită mai rar în mâncăruri, bătrânii din anumite zone ale ţării fiind cei care încă mai păstrează reţete ale unor ciorbe ţărăneşti sau mâncăruri prăjite pe bază de ştir.
De la ştir se consumă partea verde, tânără, şi foarte tânără, dar şi seminţele. Din frunzele tinere pot fi preparate salate, tocăniţe şi ciorbe. Amarantul poate fi confundat cu spanacul. Se folosesc frunzele tinere la mâncarea de ştir, reţetele fiind exact ca cele în care este folosit spanacul. Gustul însă este mai puţin înecăcios, dar e bine de ştiut că trebuie pus un ou prăjit lângă mâncarea de ştir cu usturoi şi ceapă sau o bucată de omletă, pentru un plus de savoare.
Bunicile noastre mai folosesc ştirul ca medicament tradiţional, tonic, astringent, în scop nutritiv, în combaterea diareei, sau a scaunelor cu sânge. Infuzia de ştir se foloseşte prin gargară şi ameliorează dureri de gât sau afta bucală, precum şi pentru spălarea eczemelor de tot soiul, dar în special a celor provocate de alergii. Numeroase vitaminele, precum A, K, B1, B3, B5, B6, B17, C, E se regăsesc în această plantă-minune. De asemenea, ştirul mai conţine riboflavină, acid folic şi folat, calciu, fier, magneziu, fosfor, potasiu, zinc.
Pentru calităţile sale nutritive şi beneficiile aduse organismului, amarantul a fost inclus de cercetătorii Staţiunii Legumicole Experimentale din Buzău pe lista cu plantele vechi, ce trebuie rehabilitate şi reintroduse în cultură de câţi mai mulţi grădinari români.
Potrivit specialiştilor, ştirul va fi una dintre sursele de hrană ale viitorului, chiar dacă încă este considerat ca fiind hrana porcilor şi a săracilor. Producţia poate atinge 10 tone de plantă verde comestibilă la un hectar, la fiecare recoltare după o perioadă de 30-40 de zile. Deja, peste 50 de ţări tropicale cultivă amarantul ca resursă alimentară, în cantităţi foarte mari.
“Boabele lui Dumnezeu”
Istoria cultivării ştirului (Amaranthus retroflexus) începe demult, în urmă cu peste opt mii de ani, iar povestea lui este pe cât de uimitoare, pe atât de nefericită. Popoarele precolumbiene, aztecii şi incaşii, au fost primele care au descoperit că ştirul este cu mult mai hrănitor decât porumbul şi grâul, cu un bogat conţinut în substanţe nutritive, vitamine şi minerale, un excelent energizant. Amarantul nu era numai un produs alimentar de bază, ci şi un remediu aproape miraculos, ameliorând durerile hemoroidale şi tratând răceala, diareea, tulburările nervoase, diversele afecţiuni ale pielii. Cu sirop de ştir erau hrăniţi toţi copiii nou-născuţi, iar războinicii îl consumau pentru a dobândi energie şi putere în campaniile lungi şi dure.
Denumit şi “boabele lui Dumnezeu”, ştirul era la fel de preţios ca aurul. Ultimul conducător al Imperiului aztec, Montezuma al II-lea, primea an de an, ca tribut de la supuşii săi din provinciile vasale pe care le guverna, zeci de mii de tone de seminţe de ştir. Cu proprietăţilesale unice, ştirul era socotit o plantă de origine divină, un dar oferit de zei oamenilor, fiind venerat şi folosit ca element sacru în ritualurile religioase. În cinstea lui se organizau şi festivităţi, înaintea cărora aztecii posteau zile în şir. În faţa templelor, se ridicau din făină de ştir uriaşe figurine ale unor zeităţi, la care toţi oamenii se închinau. La finalul sărbătorii, făina era împărţită tuturor şi consumată pe loc, fără a fi preparată. Cultul amarantului prevedea o ceremonie specială, însoţită de sacrificii umane.
La venirea conchistadorilor în Lumea Nouă, odată cu colonizarea şi creştinarea popoarelor precolumbiene, toate ceremoniile religioase ale aztecilor şi incaşilor au fost limitate, iar ritualurile cu sacrificii umane, strict interzise. Îngroziţi de obiceiurile sângeroase ale aztecilor, cuceritorii spanioli au emis ordine prin care se interziceau cultivarea, depozitarea şi utilizarea în orice scop a ştirului, această plantă în faţa căreia aztecii se închinau şi pentru care aduceau jertfe umane. Treptat, planta a fost dată uitării. Abia în secolul al XX-lea, oamenii de ştiinţă au început să studieze atent proprietăţile ştirului, descoperind că planta are un conţinut ridicat, dar echilibrat de proteine şi este extrem de bogată în vitamine (A, K, complexul de B-uri, C, E, acid folic), săruri minerale (calciu, fier, magneziu, potasiu, zinc, cupru) şi aminoacizi.
Culegere, conservare, efecte
Toţi cei care intenţionează să testeze proprietăţile curative atât de complexe şi variate ale ştirului trebuie să cunoască “regulile” de culegere, depozitare şi preparare a ceaiurilor, tincturilor şi soluţiilor. De la ştir se consumă atât partea verde, tulpina şi frunzele, cât şi seminţele. Frunzele, asemănătoare ca aspect, dar şi ca gust, cu spanacul, îl pot înlocui pe acesta cu succes. Se pot adăuga la ciorbe, tocăniţe sau salate. Seminţele sunt mai sănătoase consumate crude, însă se pot prăji.
Planta poate fi recoltată atunci când ajunge la o înălţime de 25-30 de centimetri, cel mai propice moment fiind în luna august. Frunzele, folosite ca ingredient alimentar, se culeg din partea cea mai de jos a tulpinii, pe întreg parcursul verii şi până toamna târziu. Seminţele sunt bune de cules atunci când se scutură uşor.
Sub formă de infuzii şi decocturi din boabe, ştirul este benefic în bolile de ficat şi inimă, pentru combaterea infecţiilor şi tulburărilor gastro-intestinale, anemie, beri-beri, diabet, obezitate, boli de piele, stomatită, parodontoză, ulcer, ateroscleroză. Au existat cazuri când copii bolnavi de enurezis (eliminarea involuntară a urinei) s-au vindecat cu ceai de ştir într-o săptămână.
Ştir împotriva cancerului
Din compoziţia chimică a ştirului face parte şi squalenul, un compus antioxidant puternic, care ajută la prevenirea cancerului. Acest compus organic natural întinereşte celulele şi inhibă creşterea şi răspândirea tumorilor maligne. Până de curând, squalenul era extras doar din ficatul de rechin, greu de obţinut şi extrem de costisitor.Drept urmare oamenii de ştiinţă şi-au diversificat sursele de depistare ale acestei substanţe, iar cercetările moderne au relevat prezenţa lui şi în uleiul de măsline, în uleiul de germeni de grâu, în tărâţele de orez, însă în cantităţi mici. Surpriza cea mare pentru cercetători a venit tocmai din partea ştirului, o plantă aparent neînsemnată care, până nu demult, era folosită doar ca nutreţ pentru porci. În uleiul din seminţe de ştir se găseşte cea mai mare proporţie de squalen, circa 8-10%. Pentru comparaţie, din ficatul de rechin se poate extrage doar 1-1,5% squalen.
Uleiul de ştir ajută la reducerea colesterolului din sânge, protejează organismul împotriva efectelor expunerii la radiaţii, contribuie la resorbţia tumorilor maligne. Bolnavilor de cancer supuşi terapiilor cu radiaţii li se recomandă utilizarea uleiului de ştir înainte şi după asemenea şedinţe. Acest ulei accelerează în mod semnificativ acţiunea de recuperare a organismului, iar squalenul din compoziţia sa activează procesele de regenerare ale ţesuturilor organelor interne, adesea grav afectate de asemenea raze. În plus, squalenul din uleiul de seminţe de ştir are proprietăţi unice cicatrizante, ameliorând şi tratând afecţiuni dermatologice, ca psoriazis şi pitiriazis.
Infuzie din boabe de ştir împotriva enurezisului
Spicul ştirului, cu tot cu seminţe, se pune la uscat într-o cameră bine aerisită şi întunecoasă. După 7-10 zile, se fărâmiţează şi se depozitează într-un loc uscat.
Peste o lingură de pulbere de spic de ştir, se toarnă o cană cu apă clocotită. Se lasă la infuzat timp de 15-20 de minute, apoi se ridică capacul şi se lasă la răcit. Se consumă la temperatura camerei, după aproximativ 3-4 ore. Se bea câte un sfert de cană, de trei ori pe zi, cu 30 de minute înaintea meselor principale şi înainte de culcare. În cea de-a patra seară, după administrarea ceaiului, nu se mai consumă nimic, nici lichide, nici alimente. Durata recomandată a tratamentului este de două săptămâni. Dacă după cele două săptămâni rezultatele nu apar, tratamentul trebuie reluat o săptămână mai târziu.
Decoct împotriva anemiei
Peste 15 grame de rădăcină sau tulpină de ştir zdrobită se toarnă 200 ml apă clocotită. Vasul cu infuzia se aşază într-un alt vas cu apă şi se fierbe timp de 30 de minute, pe aburi. Se lasă la răcit şi se strecoară. Se consumă câte o treime de ceşcuţă, de trei ori pe zi, înainte de mese.
Băi calmante pentru tulburări nervoase
La 300-400 grame de pulbere de ştir se toarnă 2 litri de apă clocotită. Se fierbe într-o cratiţă timp de 15 minute, apoi se lasă la răcit şi se strecoară. Fiertura se adaugă în apa din cada de baie. Această îmbăiere este recomandată de 2-3 ori pe săptămână, timp de 20-30 de minute. Este benefică şi pentru diverse boli de piele, alergii şi erupţii cutanate. Pentru a-i spori efectul, se poate adăuga şi muşeţel.
Întinerirea şi revigorarea trupului
Tratamentul este foarte util pentru eliminarea toxinelor, a radionuclizilor ajunşi în corpul uman din atmosferă sau ca urmare a terapiilor prin raze, a nitraţilor şi nitriţilor prezenţi în mai toate produsele alimentare.
Se iau în părţi egale tulpină sau frunze de ştir proaspete, frunze de mentă, flori de muşeţel şi urzică, fără a se depăşi în total 500 de grame. Toate se mărunţesc şi se amestecă bine, până ce aproape devin o pastă. Peste 2-3 linguri din acest amestec se adaugă o jumătate de litru de apă clocotită şi se lasă la infuzat timp de 2-3 ore. Se strecoară şi se bea un pahar, înainte de culcare, adăugând o linguriţă de miere. Restul amestecului se fierbe pe baie de abur, timp de 10-15 minute, şi se consumă câte un pahar, cu o jumătate de oră înainte de mese. Tratamentul continuă fără a depăşi cele 500 g de amestec din plante. Poate fi repetat după 2-3 ani.
Pregătirea în casă a uleiului de ştir
Uleiul de ştir poate fi preparat şi la domiciliu, proprietăţile extrasului fiind aceleaşi cu cele din industria producătoare de uleiuri. Astfel, este mult mai ieftin, evitându-se totodată riscul achiziţionării unor produse contrafăcute. Este benefic persoanelor care suferă de diabet, boli ale sistemului cardiovascular, ale tractului gastro-intestinal, cu afecţiuni de ficat şi rinichi.
Ulei din seminţe de ştir prăjite
Mod de preparare: 100 de grame de seminţe de ştir se prăjesc foarte puţin într-un vas termorezistent din sticlă, până ce se simte o uşoară aromă, apoi se zdrobesc cu un pisălog din lemn. Pulberea obţinută se amestecă bine cu 250 de ml ulei de măsline şi se toarnă într-un recipient de sticlă. Se închide cu un dop şi se lasă într-un loc răcoros, timp de o lună, agitând sticla zilnic. Uleiul poate fi folosit când devine uşor transparent. Se păstrează la frigider, maxim un an.
Ulei din seminţe de ştir neprăjite
Totul se prepară în vase de sticlă sau de porţelan, fără a folosi ustensile de metal. Într-un astfel de vas, se amestecă foarte bine seminţe de ştir cu ulei de măsline, în proporţie de 1:1. Se toarnă în sticle, se închide ermetic şi se lasă într-un loc întunecat şi răcoros, timp de o lună şi jumătate, agitând periodic recipientul. Uleiul obţinut se filtrează şi se conservă până la maxim 12 luni, la frigider. Pentru a împiedica oxidarea extractului şi, prin urmare, pierderea proprietăţilor sale terapeutice, uleiul trebuie păstrat la întuneric, închis ermetic, evitând contactul prelungit cu aerul. Se administrează câte o jumătate de linguriţă de ulei, cu 15-20 de minute înainte de micul dejun şi cină. Consumul şi utilizarea ştirului, sub orice formă, nu produce efecte adverse. Nu se cunosc contraindicaţii.
Sursa: Efemeride Ierburi Uitate Ziarul Unirea