Doliu este ceva inexplicabil, irațional și de neconceput. Gândiți-vă să nu fi capabil să vorbești cu cineva, să nu fie în măsură să te atingă sau să nu te vadă, ne paralizează incontrolabil.
Moartea celor dragi pentru noi nu poate fi niciodată depășită, ci numai metabolizată. Timpul nu vindecă răni, vindecă doar cicatricele. Nici unul dintre noi nu este gata pentru moartea celor dragi. Se spune că viața ne face să creștem, să fim mai puternici, dar nu există nici o putere în lume care să poată suporta greutatea unei morți.
Dar nu uitați, când cineva moare, el nu dispare niciodată complet. El rămâne în amintirea ta, să nu uiți niciodată! El îți lasă chipul și vocea, ca să te ghideze când ai nevoie de ea. Când cineva moare, să nu te simți niciodată singur și abandonat. Cei care nu sunt mai aici nu se vor putea întoarce niciodată, dar vei putea reâmprospăta prezența lor doar în amintirile tale.
Nu lăsați niciodată să dispară ceea ce a fost. Nu permiteți niciodată ca timpul să șteargă memoria chipului său. El este încă acolo, cu tine, în interiorul sufletului tău. Moartea este doar un pasaj, o scenă. Ceea ce a fost, va fi mereu cu tine chiar dacă va trebui să poarte pentru totdeauna marca de unul care nu mai este.
Când cineva moare, nu te lasă niciodată complet. Căutați întotdeauna și veți găsi. Căutați-l în voi, în alții, în vânt sau în parfumuri. Îl veți găsi. Îl veți găsi în amintiri, în fotografii, în cântece și în special în alegerile dificile.
Nu lăsați timpul să vă șteargă amintirile ci doar să vindece rănile.