A-ți găsi sufletul pereche nu e deloc simplu: pe făgașurile nebănuite ale vieții, întâlnim persoane care par să se plieze pe modelul nostru imaginar de partener perfect, demonstrându-se însă, nu de puține ori, tocmai contrariul.
Vremurile pe care le trăim, tendințele modei și convingerea că bunăstarea materială bate orice altceva în materie de cuplu, au darul de a contorsiona imaginea relației de iubire juste, menite să dureze.
Oamenii tind să caute în partener un soi de model de perfecțiune pe care publicitatea și mass-media ni le oferă pe tava la fiecare pas, dar care în realitate nu există – un motiv pentru care iubirea inițială se transformă rapid într-o chestiune superficială, care se destramă cu ușurință.
Asta pentru că în loc să se rezolve problemele împreună, se caută soluții înafara cuplului, în speranța că o nouă alegere va aduce ceea ce lipsea în plan sentimental, cu veșnica scuză: „Dacă actualul meu partener nu mă face să mă simt grozav, înseamnă că merit altul mai bun”.
Adevarat sau fals?
Iubirea curată, adevarată, este din ce în ce mai greu de găsit, dar nu din pricina că persoanele sunt schimbate, ci pentru că modul nostru de interpretare a realității s-a modificat, împiedicandu-ne sa realizam daca ne-am indragostit cu adevarat sau nu.
E drept ca lumea e mare si ca, desigur, undeva s-o fi afland mereu o persoana mai buna, mai isteata, mai placuta sau mai cu-vino-ncoa’ decat propriul partener, dar asta nu inseamna neaparat ca optiunea schimbarii se impune de la sine.
Abia cand invatam regula potrivit careia apartinem unul altuia si a daruirii complete, pricepem ca iubirea adevarata include capacitatea de a accepta si defectele celuilalt, lipsurile sau problemele cu care se confruntă.
Iubirea aceea care e „pentru totdeauna”, nu e marcată de sentimentul de obligație, ci constituie unicul drum pentru a obține deplina armonie și împlinire sufletească – apanajul unei indestructibile forțe care ne ajuta să înfruntăm orice în viață în doi, în loc să ne luptăm de unul singur.
