Copiii ar trebui să doarmă împreună cu mama lor până când împlinesc vârsta de cel puţin trei ani, conform sfaturilor unui medic pediatru, notează Agerpres.
Dr. Nils Bergman din cadrul Universităţii Cape Town din Africa de Sud, a declarat că bebeluşii ar trebui să doarmă pe pieptul mamei lor în primele săptămâni de la naştere. Apoi, ei ar fi bine să fie lăsaţi în patul mamei lor până la vârsta de cel puţin trei ani, arată Daily Mail.
Medicul a argumentat că împărţirea patului cu mama lor va contribui la sudarea legăturii dintre cei doi şi va îmbunătăţi comportamentul copiilor pe măsură ce cresc. Astfel, specialiștii recomandă părinților să țină seama de acest aspect, pentru o bună creștere a celor mici.
Sfatul său se bazează pe un studiu în care au fost monitorizaţi 16 copii. Potrivit concluziilor cercetării, bebeluşii care au dormit singuri în pătuţuri pentru copii au fost mai supuşi stresului.
De asemenea, s-a constatat un risc crescut de întrerupere a somnului în cazul copiilor care au dormit singuri. Sfaturile dr. Bergman contrazic părerile multor experţi care şi-au exprimat îngrijorarea că bebeluşii care dorm în acelaşi pat cu părinţii lor au un risc mai mare de apariţie a sindromului morţii subite.
”Când bebeluşii se sufocă şi mor în timpul somnului, de vină nu este prezenţa mamei lor”, a spus el. Acest lucru ”se petrece din cauza altor lucruri: fum toxic, ţigări, alcool, perne mari şi jucării periculoase”, a adăugat Bergman.
Maturizarea corpului
Somnul este o nevoie psihologica de baza necesara pentru recuperarea fizica, revigorare, cresterea corpului, maturizarea creierului, invatare si memorie. Lipsa de somn cronica si repetata dauneaza tesuturilor, sistemului imunitar, cauzeaza stres si chiar moartea.
Hormonul cresterii, cel responsabil pentru cresterea in greutate a bebelusului, este secretat mai ales in fazele de somn adanc ale copilului. O disfunctionalitate severa a somnului duce, asadar, la o secretie insuficienta a acestui hormon, compromitand maturizarea fizica a bebelusului.
Dezvoltarea creierului
Cand un bebelus devine brusc activ in timpul somnului – respiratia nu mai este constanta, ochii se misca pe sub pleoape dintr-o parte in alta, zambeste sau face grimase – inseamna ca se afla intr-o faza unica a somnului, somnul REM (Rapid Eye Movement – somn cu miscari oculare rapide).
Aceasta faza a somnului este asociata visatului. Bebelusii petrec in jur de 50% din somnul lor in faza de somn REM, ceea ce este foarte important pentru maturizarea creierului lor, pentru invatare si dezvoltare. Un bebelus se naste cu aproximativ 30% din marimea adulta a creierului, si, in primii 3 ani de viata, creierul creste rapid, pana aproape de capacitatea sa finala.
Se considera ca somnul REM este o faza esentiala ce faciliteaza cresterea creierului, de aceea bebelusii petrec mare parte din somnul lor in aceasta faza. Se stie, de asemenea, ca creierul “digera” si inmagazineaza toata informatia cu care este bombardat de-a lungul unei zile. Intreruperi ale somnului REM al bebelusilor ar putea compromite invatarea tuturor acelor lucruri istete pe care ne chinuim sa i le inoculam in mintea lor in timpul orelor de trezie.
Cand bebelusii nu dorm destul sau daca somnul lor e intrerupt, au tendinta de a deveni nervosi, agitati, hiperactivi si sunt dificil de linistit sau manevrat. Majoritatea parintilor experimenteaza aceste situatii atunci cand bebelusii ajung la momentul in care trebuie sa mearga la culcare. Aceste semne prezinta importanta deosebita pentru parinti, intrucat le indica momentul in care bebelusul este pregatit pentru somn. Parintii stiu ca atunci cand pierd ora de somn a copiilor, le va fi mult mai greu sa-i calmeze si sa-i adoarma. Acest lucru se datoreaza faptului ca bebelusii, la fel ca si adultii, au un ceas biologic interior care ii ajuta sa adoarma imediat in unele momente si sunt foarte dificil de culcat in altele. Pastrarea unui orar precis si a unei rutine constante de a pune copilul la somn vor ajuta bebelusul (si implicit parintii) sa-si regleze ceasul biologic si sa dezvolte un stil de somn sanatos.
Somnul in timpul noptii
Nou-nascutii petrec, de obicei, 16 ore din zi dormind. Aceasta perioada de somn este impartita in 4-6 episoade separate de perioade scurte de trezie.
In timpul primului an de viata, in cadrul unui proces de dezvoltare rapid, somnul se concentreaza in special noaptea, iar somnul din timpul zilei va fi din ce in ce mai scurt. Somnul din timpul noptii va deveni mai continuu, iar numarul trezirilor nocturne si durata lor va descreste. Acest proces care duce la petrecerea unei nopti intregi dormind este parcurs de catre majoritatea bebelusilor in primul lor an de viata. Totusi, 20-30% dintre copii continua sa aiba un somn fragmentat cu treziri dese si dificultati de adormire, devenind principala lor problema in ceea ce priveste somnul din primii doi ani de viata.
De cat somn este nevoie?
Diferente semnificative in ceea ce priveste somnul exista intre bebelusi inca de la nastere. Unii copii dorm pana la 18-20 ore in primele lor zile de viata, in timp ce altii petrec dormind doar 8-10 ore. Unii dintre ei au capacitatea de a dormi continuu perioade lungi de timp (4-6 ore), in timp ce altii se trezesc la fiecare ciclu de somn de 50-60 minute. Aceste diferente individuale aparute in cadrul nevoilor si calitatii somnului explica dificultatile pe care unii parinti le intampina in a-si adormi copiii inca din primele zile de viata.
Tot pe seama acestor diferente prezente in somnul copiilor este pus si raspunsul la intrebarea “De cat somn are nevoie un bebelus la o anumita varsta?“.
Pentru a determina daca un bebelus doarme destul, trebuie evaluate orele de trezie ale copilului. Daca bebelusul este relativ calm, alert si prezinta o stare de bine, probabil ca doarme destul. Daca este nervos, dificil si isi freaca constant ochisorii, este posibil sa nu-i ajunga somnul sau prezinta o disfunctionalitate a somnului.
Mesele de noapte
Mesele de noapte se diminueaza dramatic in timpul primului an de viata. De la 3-4 mese (la fiecare 3-4 ore) in primele luni de viata, frecventa meselor nocturne scade, pana la sfarsitul anului cand majoriatea bebelusilor nu mai au nevoie de masa de noapte. Desi parintii au tendinta de a asocia, adesea, trezirile nocturne cu foamea, studiile au aratat ca mesele consistente dinaintea somnului nu au o influenta pozitiva asuprea somnului ce le urmeaza.
Somnul este afectat de…
Somnul este afectat de multi factori fizici, externi si psihosociali.
Somnul bebelusului poate fi afectat serios de probleme medicale cum ar fi dificultatile de respiratie, infectii ale urechii, colicii, refluxul gastroesofagian, alergiile, eruptia dintilor, precum si multe alte probleme.
Influentele externe includ zgomotul, temperatura, lumina si asternuturile.
Factorii psihosociali se refera la interactiunile cu parintii dinaintea orei de culcare, frica de somn, nelinistea separarii de parinti, obiceiuri si asteptari nesanatoase.
Problemele culturale joaca, de asemenea, un rol important in conturarea tiparelor de somn si comportamentale. De exemplu, daca bebelusului i se permite sa doarma cu parintii in patul acestora, avem de a face cu o situatie controversata, determinata, in special, de norme si asteptari culturale.
Un copil normal se trezeste de 2-3 ori pe noapte. Unii bebelusi au capacitatea de a se linisti singuri si a adormi la loc, in timp ce altii au nevoie de asistenta parintilor. Bebelusii care invata sa adorma in patutul lor, fara ajutorul parintilor, se vor trezi mai rar in timpul noptii si vor avea nevoie de mai putina atentie din partea parintilor atunci cand o fac. Specialistii in domeniu recomanda, asadar, ca parintii sa-si incurajeze copiii sa adoarma in patutul lor inca de la primele saptamani de viata, pentru a preveni eventuale probleme ale somnului. Mai mult decat atat, ar trebui trasate granite clare intre activitatile desfasurate in timpul zilei si atmosfera ce preceda ora de culcare, atmosfera ce incurajeaza absenta luminii, liniste si somn.
Somnul are legaturi directe cu cresterea copilului. De exemplu, prematurii dezvolta ritmurile de somn-trezie mult mai greu decat bebelusii nascuti la termen. Masura in care bebelusul este expus ciclurilor intuneric-lumina are o influenta directa asupra dezvoltarii tiparelor de somn-trezie. Bebelusii care nu sunt suficient expusi la lumina sau care sunt mentinuti intr-o lumina constanta, vor dezvolta mai greu tiparele de somn-trezie.
