În Asia, ciupercile shiitake sunt folosite de peste 6000 de ani și sunt recunoscute pentru beneficiile lor pentru sănătate. În perioada dinastiei Ming (1368-1644), medicul chinez Wu Jue scria despre ciupercile shiitake că pot fi folosite pentru tratarea infecțiilor respiratorii, a problemelor circulatorii, bolilor de ficat, oboselii, îmbătrânirii premature și reprezintă un stimul al forței vitale qi.
În prezent shiitake se cultivă și se comercializează în întreaga lume, atât în scop culinar cât și medical. Gustul lor este unul delicios, constituind o adevărată delicatesă. Unii bucătari adaugă bucăți de ciuperci uscate sau pulberea lor în diverse mâncăruri, pentru a le îmbunătăți aroma.
Un lucru foarte important despre ciupercile shiitake a fost descoperit în 2004, când s-a dovedit că conținutul de vitamina D al acestora crește spectaculos atubci când sunt expuse la soare. Astfel, dacă ciupercile crescute la interior au o concentrație de vitamina D de 110 UI (unități internaționale), când sunt expuse la soare cu pălăria în sus pentru numai 6 ore concentrația crește până la 46000 UI/100g. Când sunt expuse la soare cu pălăria în jos nivelul de vitamina D atins este de 10900 UI. Acest lucru înseamnă că un singur gram de shiitake uscat la soare asigură întreaga doză zilnică recomandată de vitamina D (400 UI).
Un alt efect al ciupercilor shiitake este capacitatea lor antibacteriană, antivirală și anticoagulantă. Un studiu publicat în 2009 în Journal of Microbiology and Biotechnology evidențiază efectul polizaharidelor din shiitake de stimulare și activare a macrofagelor, un tip de globule albe din sânge responsabile de anihilarea în primă fază a infecțiilor.
Capacitatea imunostimulatoare a ciupercilor shiitake este atestată de numeroase studii. La baza acestei proprietăți stau polizaharidele, niște macromolecule în care numeroase glucide sunt dispuse în diferite ramuri și catene. Polizaharidele se întâlnesc și în alte tipuri de ciuperci medicinale (ganoderma, maitake, agaricus, chaga), însă cel mai bine studiate dintre acestea au fost până acum shiitake.
Între polizaharidele conținute de shiitake se numără alfa-1,6 glucanul, alfa-1,4 glucanul, beta 1,3 glucanul, beta 1,6 glucanul, 1,4-D-glucanul, 1,6-D-glucanul, glucan fosfatul, laminarinul sau lentinanul. Lentinanul este cunoscut de exemplu pentru capacitatea de reeglare a imunității la bolnavii de HIV. Pe lângă diversele tipuri de glucani, aceste ciuperci conțin și alte polizaharide mai complexe cum ar fi fucoidanul sau galactomanina.
Alte beneficii ale ciupercilor shiitake includ protejarea sistemului cardiovascular și efectele antioxidante și antitumorale. Anumite substanțe din acestea inhibă producția de molecule de adeziune, reducând aderența celulelor imunitare la pereții arteriali și implicit subțierea lor.
Minerale ca manganul, seleniul sau zincul, alături de alte substanțe conținute în shiitake au un important rol antioxidant. Alte asemenea substanțe (au fost identificate peste 100) distrug celulele canceroase prin programarea apoptozei (sinuciderii acestora). Acțiunea combinată a stimulării sistemului imunitar și efectelor antioxidante și antitumorale fac din shiitake unul dintre cele mai importante remedii naturale împotriva cancerului sau bolilor autoimune ca artrita reumatoidă.
Dacă v-ați hotărât să cumpărați ciuperci shiitake, este bine să știți câteva lucruri. Acestea pot fi cultivate pe rumeguș (artificial) sau pe butuci (natural), cele crescute pe butuci fiind evident de mai bună calitate (în Japonia acestea sunt de până la 10 ori mai scumpe). Multă lume nu poate face diferența între ele, însă în general ciupercile de calitate au o textură mai fermă, miceliul mai scurt și pălăria în culori mai vii.
Ciupercile shiitake sunt foarte poroase, ceea ce însemnă că absorb ușor apa. Aceste lucru diluează aroma și consistența acestora, de aceea se recomandă spălarea și curățarea lor cu o cantitate minimă de apă. În acest sens se pot folosi un burete uscat sau o perie specială, care se găsește în magazinele cu ustensile de bucătărie.