Copil frumos!
de Carmen Pricop
Copil frumos, te-aș ține-ascuns
în locul unde n-au pătruns
nici răutatea, nici mânia,
în locul unde e stăpână bucuria.
Și ți-aș păstra desțelenită
grădina vieții, și-nflorită,
ca un surâs să fie fiecare floare,
pe chipul tău să râdă lumina de la soare.
Și ți-aș așterne dragoste în cale,
din suflet aș lăsa să scuture petale,
ca să nu simți nici pietre ascuțite și nici spini,
să nu te rătăcești prin mărăcini.
Vise înalte ți-aș păzi în palmă,
iar zborurilor tale le-aș ține vremea calmă,
și timpul l-aș supune și l-aș îmblânzi,
l-aș pune în clepsidră și ți l-aș dărui.
Dar nu știu cum să fac acestea toate,
nu era scris în nicio carte,
și nu cred că a fost vreun înțelept
care știa ceva și a păstrat secret.
Și-atunci tot ce rămâne e să îți dau povețe,
să te învăț că lumea are multe fețe,
să îți arăt cum sufletul se oțelește,
dar dragostea din el e cea care te crește.
Să-ți spun că din durere iei putere,
că pentru a clădi un vis de multe ori se cere
să lași bucăți de suflet să se sfâșie din tine;
dar să nu-ți pară rău când tot ce faci e bine!
Să nu uiți idealuri chiar dacă ți se pare
că s-au pierdut cândva în neagră depărtare!
Oricât de întuneric, mai sunt câteva stele;
să cauți mereu zborul și să ajungi la ele!
De cazi, să te ridici mai sus
și să răsari chiar dacă soarele-a apus!
Dacă pierzi astăzi, poți învinge mâine;
să nu-ți vinzi inima pe-un colț de pâine!
Să nu uiți niciodată să fii bun și drept,
să nu te pleci, dar să fii înțelept!
Și vieții să-i surâzi, să știi cum să te bucuri
de împliniri înalte și de mărunte lucruri!
Iar la sfârșit, când scazi și când aduni,
când timpul ce-ți rămâne e cât să-l ții în pumni,
să-ți fie gândul liniștit și inima senină
că ai trăit frumos și viața ți-a fost plină.
Sursa: Poezele
