Mancarea cu cea mai savanta si pretentioasa pregatire din bucataria romaneasca este delicioasa ciorba de burta, de origine orientala, insa devenita bun national nu numai prin popularitatea exceptionala, ci si prin adaosurile creatoare: smantana, galbenusul de ou si otetul care a autohtonizat-o.
Secretele fabulosului fel de mancare, apreciat in toata tara, sunt dezvaluite de Radu Anton Roman, jurnalistul si scriitorul care a reinventat bucataria romaneasca, intr-una din cartile sale de bucate. “Cunosc oameni care mananca zilnic macar o ciorba de burta, iar Bucurestii, Braila, Galatii, Constanta, Craiova, Turnu Severin au, fiecare, carciumile sale vestite si cautate numai pentru ciorba asta.La Braila, cel putin, la o carciuma de vaporeni (nu dau nume, ca e reclama si n-a platit) care deschide la 5 dimineata, coada incepe de la 3, iar primarul isi pune pile prin seful politiei sa-i tina loc!”, noteaza maestrul gastronomiei.
Ingrediente:
1 kg burta de vaca sau vitel
o capatana mare usturoi
2 galbenusuri
leustean
sare
piper
2 kg ciocanele si picioare de vaca
200 ml otet
200 ml smantana
500 g zarzavat supa – 2 cepe, 2 morcovi, 2 buc. pastarnac
Seara:
Se pun 5 l de apa la fiert cu ciocanelele si picioarele sparte, se spumeaza. Se spala burta, se taie in bucati potrivite, se arunca grasimea, se curata de pielita „zbarcita“, se freaca cu malai si cu otet. Se lasa pana dimineata in apa rece cu o lingurita de bicarbonat, sa-i scoata acidul din musculatura. Dupa trei ore de fiert se scot oasele si ciocanelele din oala si se dezoseaza, taind zgarciurile.
Dimineata:
Se pune burta la fiert in apa in care au fiert oasele, completata la 5 litri. Se rad morcovii, pãstarnacul, se toaca ceapa din cutit. Dupa trei ore se trage oala de pe foc, se scoate burta si se taie taietei de aprox. 1 cm latime – 3 cm lungime (sau cum vreti). Se pune iar totul la fiert – burta, zgarciurile de la ciocanele, otetul si zarzavatul – inca vreo ora. Ciorba trebuie sa fie cat gros atata zeama, deci sa scada vreo 3 litri din cei 5 initiali; ce scade sub, se adauga. Se piseaza usturoiul, se freaca cu 1 lingura sare (cu varf), galbenusuri, smantana si putina zeama racita din ciorba. Se drege ciorba cu usturoi si restul, se pipereaza dupa gust, se presara leustean.
Se ofera fierbinte, cu ardei iute, dar sa fie la-ndemana si o oliviera cu mujdei, otet, smantana, ca fiecare are gustul lui. Sunt variante, desigur: vara se toaca si un ardei rosu gras, se stoarce si o rosie coapta. Atentie, se poate si fara picioruse si ciocanele de vaca, dar atunci trebuie sa marim corespunzator cantitatea de burta, noteaza Radu Anton Roman.
Un fel de supa de ceapa a esticilor
Oricum, e ceva ciudat cu ciorba asta subtila, care vorbeste cam mult despre noi: pute, dar e gustoasa, daca ajungi sa te obisnuiesti cu ea; face rau, e grea, ingrasa, dar prea e buna si nu ne-o putem refuza; vine de la turci, dar se preface ca e de-a noastra; e vulgara, e din chestii pe care altii le arunca scarbiti, dar noi o mancam toti, mai ales elita! E deopotriva acra si dulce, picanta si catifelata, grasa si totusi delicata, eclectic si simpla in acelasi timp!”, spune maestrul gastronomiei.
In aceeasi carte de retete, Radu Anton Roman mai noteaza despre ciorba de burta: “E un fel de supa de ceapa a esticilor – mancare completa luand mahmureala cu mana – e la ea acasa mai ales in Bucuresti, in porturile dunarene si in Dobrogea (cele mai „turcizate“ locuri prin secole) si are darul, in Valahia, de a fi oferta principala a oricarei ospatarii care vrea clientela. Se mananca, desigur, in cantitati notabile si la Suceava sau Satu Mare dar, de la Severin la Agigea, se mananca numai ciorba de burta”.
Pofta buna !
