Adevarații prieteni, care sa plângă cu tine si sa râda cu tine, care sa aibă emotiile tale, care să îti fie pur si simplu alături, chiar daca nu esti in toane bune, chiar dacă nu esti vesel, chiar daca ai probleme, sunt putini.
Intre prieteni nu exista nici datorie, nici orgoliu. Nu exista datorie in prietenie, exista numai altruism, ajutam doar pentru fericirea celuilalt, pentru a-i vedea zambetul si ochii luminosi.
Pentru ca prietenii sunt facuti ca sa îngăduie. Pentru ca prietenii sunt făcuti sa înteleaga.
Pentru ca prietenii sunt cei cu care ne putem permite sa fim adevarati, sa fim noi, sa nu mai tinem cont de o intreaga spoiala sociala.
Pentru ca lângă prieteni putem plânge, putem injura, putem izbi cu pumnul in masa, putem aparea fara farduri. Pe prieteni ii putem privi in ochi fara sa avem nevoie de disimulari.
Când iubesti, tii la celălalt, asa cum este. Il stii asa mult, si il iubesti in intregime, indiferent de orice. Si ocupat, si bolnav, si nervos…când tii la cineva, tii cu tot sufletul, si tii in intregime, in orice circumstante. Dincolo de tăcere, dincolo de orice.
De altfel, adesea, tocmai cu cei dragi suntem mai tiranici. Stiti de ce? Acumulam tensiuni, enervari in exterior, de care mediul profesional sau social in care evoluam nu ne permit sa ne eliberam, pentru ca trebuie sa ramanem calmi, sa pastram aparentele, sa pastram conventiile, sa zambim si sa ne stapanim.
Si nu le eliberam decat fata de cei dragi, pentru ca stim ca putem sa facem asta. Pentru ca cei dragi (si carora le suntem dragi), ne inteleg si nu ne condamna, nu se supara. Pentru ca ne inteleg.
