Rânduială foarte veche, umblatul cu icoana pentru a vesti Nașterea Mântuitorului datează încă din primele secole ale creștinismului, din perioada în care Nașterea Domnului și Boboteaza se sărbătoreau împreună, pe data de 6 ianuarie.
Fiecare credincios sărută icoana Nașterii Domnului
Frumoasa slujbă misionară a preotului de a umbla cu icoana înaintea Crăciunului este un strigăt de bucurie. Preoții fac această vizită tuturor credincioșilor din parohie și, în funcție de mărimea acesteia, se începe umblatul cu icoana în ajunul Crăciunului sau chiar cu câteva zile mai devreme.
Preotul este îmbrăcat în reverendă și își pune doar epitrahilul și este însoțit de dascălul de la biserică. Acesta intră în fiecare casă, cântă troparul Nașterii Domnului apoi dă celor de față spre sărute, rând pe rând icoana Nașterii Domnului. Bucuria Crăciunului se simte încă din acel moment. Sfântul părinte binecuvântează ulterior pe fiecare credincios în parte, dar și pregătirile casei pentru întâmpinarea marelui eveniment care urmează.
Celor trecuți în neființă li se dă de pomană sarmale de post și colăcei
În comunitatea rurală mai ales dar și la oraș, preotul binecuvântează alimentele pregătite cu grijă de gospodine și așezate pe masă, lângă icoane.
Acestea urmează a fi oferite de pomană pentru sufletele celor trecuți în neființă pentru ca aceștia să se bucure la rându-le de vestea Nașterii Mântuitorului.
Sursa: Secretele
