Avem nevoie de iertare ca de pâinea cea de toate zilele. După ce i se cere lui Dumnezeu pâinea cea de toate zilele, rugăciunea “Tatăl nostru” vorbeste despre iertare. Isus ne învaţă să-i cerem Tatălui: “Şi ne iartă nouă greşelile noastre precum şi noi le iertăm greşiţilor noştri.” După cum avem nevoie de pâine, tot astfel avem nevoie de iertare. În fiecare zi.
Creştinul care se roagă îi cere în primul rând lui Dumnezeu să-i fie iertate datoriile, adică păcatele, lucrurile urâte pe care le face. Acesta este primul adevăr al oricărei rugăciuni: chiar dacă am fi persoane perfecte, chiar dacă am fi sfinţi cristalini care nu se abat niciodată de la calea cea dreaptă, rămânem întotdeauna fii care-i datorează totul Tatălui.
De ce oamenii iartă dar nu pot uita? De ce oamenii spun ,,te iert” dar la repetarea greșelii sau la o altă greșeală îți reproșează toate greșelile anterioare? De ce oamenii iartă dar la un moment prielnic de ceartă varsă multă răutate asupra ta?
S-a întîmplat că te-ai certat cu cineva dar apoi v-ați împăcat. Cu toate acestea nu mai simți cale liberă între el și tine, nu mai e curată, deschisă. Oare de ce?
Asta se întîmplă pentru că iertarea nu a fost din inimă, completă și adevărată. Un pic de venin a rămas pe fundul vasului care strică toată dispoziția. Depozitat, veninul neiertării clocește și nu numai că la altă mică neînțelegere te vei mira de gravitatea cerții dar la un moment dat, ocazia se va cauta singură.Adunîndu-se veninul va căuta să iasă afară iar ținta lui, vor toți oamenii din jur. Neiertînd pe cineva te poți certa cu toată lumea! Dacă nu ierți piezi liniștea interioară, Harul lui Dumnezeu și limpezimea minții.
Iertați din inimă, nu țineți minte răul, răspundeți cu bine și așa vom schimba lumea! În o situație cînd oamenii nu sunt iertați suferă ambele părți. Dacă vei cere iertare primul, vei fi ușa care se deschide bucuriei iar dacă ți se va cere și vei ierta sincer, vei o filă nouă pe care se poate scri cu slove de aur!
Preot Nicolai Boian
