Două doamne „bine”, se apropie de bătrânica din colțul străzii, care vinde flori culese din grădina ei.
Una dintre ele o abordează:
– Cât costă buchetul mamaie?
– 3 lei maică…
– Îți dau 5 lei pe 2 buchete sau nu mai cumpăr deloc.
Cu o mână tremurândă, bătrâna apucă 2 buchete de flori, ridică privirea spre cea din fața ei, și îi spune: dați-mi cât vreți doamnă, oricum nu am vândut nimic azi, și trebuie neapărat să îmi cumpăr niște medicamente.
Doamna cercetează buchetele, i se pare că unul nu e ok, îi spune bătrânei să-i dea altul, îl primește, scoate 5 lei și îi întinde (mai mult îi aruncă, pentru a evita contactul) bătrânei.
Cele două intră zâmbind într-o cafenea din apropiere. Comanda diferite produse, iar la final cer notă de plată.
Oferă 10 lei bacșiș, apoi se ridică și merg spre casă.
Oare de ce afișăm întotdeauna acel aer de superioritate, de prepotență, atunci când cumpărăm de la cei săraci?
De ce suntem generoși cu cei care nu au nevoie de generozitatea noastră?
De ce nu reușim să facem ceea cea bunicul meu numea „Un act de caritate înfășurat în demnitate”?
Să cumpărăm de la cei săraci, chiar dacă de multe ori nu avem nevoie de acel produs.
Să ne gândim că pentru noi, 5-10 lei, reprezintă mărunțiș, în schimb, pentru cel din fața noastră (aflat într-o situație dificilă), poate reprezenta înzecit…
Nu uita: schimbarea începe cu tine!
PS: dă un Share acestui articol. Poate fi un mic pas spre o lume mai bună!
N.r.: imaginea utilizată în acest articol, este cu titlu de prezentare.
