Sunt puternică…
Da, sunt puternică și independentă și nu, nu m-am născut așa, viața m-a făcut… e grea lecția asta a puterii, dar vreau să fiu femeie.
Am învățat să spun “Nu”, să îmi recunosc înfrângerile și am făcut tot ce am putut pentru a mă ridica.
Mă descurc foarte bine și fără un bărbat, pot face aproape orice din ceea ce faci tu, poate chiar mai bine ca tine, pot conduce, pot să îmi car singură cumpărăturile, pot schimba un bec și chiar să montez mobilă… mai puțin ceea ce necesită putere, acolo nu mă descurc așa bine… dar nici asta nu este o problemă…
Dar vreau să fiu femeie, să fiu sensibilă, să mă vait, să vorbesc despre lume, poezie, univers, despre iubire, despre ceea ce mă doare, lasă-mă să îți fiu prietenă , să fiu protectivă , să fiu capricioasă, să fiu naivă, să fiu copilăroasă, să mă alint…e farmecul meu..
Mă ridic atunci când simt că nu mai pot, atunci când universul meu s-a prăbuşit… atunci când am obosit să schimb lumea să o reclădesc.. pe a mea/pe a lor…
Mă încurajez atunci când prind aripi şi vreau să zbor, să mut munţii din loc…
Vreau să fiu vulnerabilă, iar atunci când plâng să nu mă văd altfel mai puțin desăvârşită că am avut curajul să arăt ce simt, asta însemna că am încredere în mine…
Vreau să mă simt protejată chiar dacă nu există nici un pericol, da pentru că Nouă femeilor ne place să vorbim şi vrem să fim ascultate… nu avem nevoie de soluţii ştim foarte bine ce avem de făcut…
Nu putem să ne construim lumea fără să fim înțelese, fără să ne descoperim pentru asta trebuie să facem un minim de efort și să ne arătăm frământările și visele…
