Uneori ne este dat sa experimentam astfel de trairi in situatii aparent obisnuite, cum ar fi aceea de a termina la timp o lucrare sau dupa un conflict cu o persoana apropiata sau pur si simplu atunci cand grijile cotidiene ne coplesesc.
Alteori traversam chiar momente de cumpana, in care sanatatea noastra sau a celor dragi este pusa in pericol sau siguranta financiara a familiei, casa, locurile de munca sunt puse sub semnul intrebarii.
Sentimentele nu se sting sub capacul negarii
In primul caz, in care situatiile cu care ne confruntam sunt aparent obisnuite si sunt corelate cu nereusite, cand finalitatile la care ajungem nu sunt aceleasi cu cele pe care ni le-am imaginat, la care am visat, suferinta asociata nu este de neglijat.
Cu atat mai mult cu cat persoanele apropiate, animate de bune intentii, pot avea tendinta de a ne explica, de a ne convinge ca nu merita sa suferim, sa ne enervam, sa fim tristi. Acest demers al celor din jur, menit sa reduca suferinta, in realitate are efecte contrarii.
Poate duce la controlarea noastra in exterior, la diminuarea reactiilor, chiar la schimbarea discursului – aparent, afirmam ca suntem convinsi.
Dar in interiorul nostru sentimentele noastre nu se sting sub capacul pe care singuri ni l-am pus. Mai mult decat atat, mesajul ca “nu merita sa simtim ceea ce simtim” este ca un fel de minimalizare a persoanei, a ceea ce simte, a lucrurilor la care rezoneaza si a modului in care rezoneaza.
Ceea ce este cu adevarat important in astfel de situatii este sa ne dam seama, pe langa evenimentul in sine, de semnificatia pe care o are pentru noi.
Formule care ne saboteaza
De fiecare data cand reactiile si suferinta par sa depaseasca amploarea efectiva a situatiei, inseamna ca evenimentul a activat, a adus la suprafata o suferinta mai veche, o situatie de abandon traita in copilarie, lipsa de afectiune, de atentie, de intelege etc.
De multe ori, acest tip de experiente neplacute, care uneori au avut loc la varste foarte mici, incat nici nu ni le mai putem reaminti ca atare, au fost incluse in personalitatea noastra, in imaginea de sine, au dus la convingeri greu de clintit, atat in ceea ce priveste propria persoana, cat si cei din jur.
Desi puternic inradacinate in mintea omului, acestea nu reprezinta adevarul obiectiv, ci doar convingeri personale, de cele mai multe ori foarte rigide si avand rolul de a reaminti si de a readuce spre traire suferinta trecuta, dar acum constientizand ca nu suntem singuri.
Astfel de convingeri putem regasi cu usurinta la fiecare dintre noi sub forma: trebuie sa reusesc in tot ceea ce imi propun, altfel sunt un nimic, toata lumea trebuie sa ma placa, toate lucrurile trebuie sa se intample asa cum imi doresc eu,
altfel nu rezist, viata mea trebuie sa fie reusita pe toate planurile, altfel voi cadea prada nefericirii totale, trebuie sa fac pe placul tuturor, pentru ca ei sa ma accepte, sa ma iubeasca. Sub forma lor aparent logica, dar foarte rigida si lipsita de folos, pe care o aduc cuvintele “trebuie”, “intotdeauna”, “niciodata”, “toata lumea” etc. se afla nevoi general umane de iubire, acceptare, de a avea o imagine de sine buna, a se simti valoros.
Situatiile dificile din viata de zi cu zi, care produc multa suferinta, ating tocmai aceste convingeri. O cheie pe care o avem in astfel de situatii este sa ne intelegem starea de suferinta, sentimentele traite, fie ca sunt ele de panica, furie, revolta, rusine, fara a ne confunda cu ea, si sa incercam sa ne amintim cand, in copilarie, am mai trait o asemenea stare.
Vom vedea ca atunci, ca si copii, am invatat sa ne aparam de suferinte si mai mari, pe care copilul nu le-ar fi putut suporta. Aveam nevoie sa supravietuim. Este important sa Il rugam pe Dumnezeu sa vindece acea suferinta, sa puna acceptare si iertare in sufletele noastre.
Dumnezeu a fost alaturi de noi, pas cu pas
Exista la un moment dat insa in viata fiecaruia momente de cumpana, in care avem senzatia ca toate se prabusesc in jurul nostru. Fie ca este vorba de pierderea serviciului, falimentul, pierderea casei, un accident cu urmari de durata asupra sanatatii sau o boala grava.
In aceste situatii este foarte important ajutorul pe care il cerem de la Dumnezeu, precum si increderea ca ajutorul Sau va veni, in momentul cel mai potrivit si in modul cel mai de folos pentru noi.
Chiar daca suntem obisnuiti sa asteptam ca ajutorul lui Dumnezeu sa vina intr-un fel anume, asa cum credem noi ca avem nevoie, se intampla ca dupa depasirea momentelor, privind retrospectiv, sa realizam ca am primit sprijinul cel mai de folos.
De asemenea, tot retrospectiv privind, intelegem ca nu am fost singuri si ca Dumnezeu a fost alaturi de noi, pas cu pas. Sa ne mobilizam si noi si sa facem tot ceea ce ne sta in putinta si, in acelasi timp, sa incercam sa ne bucuram de micile bucurii simple, chiar daca asta cere la inceput un exercitiu de vointa.
