Cu un singur hectar de căpșuni se poate trăi decent în România, dar e nevoie de bani pentru investiția inițială, studiu și multă muncă, spun cei care sunt deja ”veterani” în această afacere. Investiția medie este de minim 10.000 de euro la hectar, bani care se recuperează din primul sau al doilea an de producţie şi mai rămâne şi ceva profit. Condițiile esențiale sunt ca plantele să fie îngrijite corespunzător și să aibă noroc de vreme bună. Principala cheltuială în cazul căpșunilor este achiziţionarea de plante sănătoase dintr-o pepinieră – dacă plantăm stoloni bolnavi, vom avea o cultură bolnavă de la început.
Iată care sunt principalele reguli care fac din cultura de căpșuni una de succes:
1.Alegerea amplasamentului pentru înființarea culturii
Pentru siguranța alegerii corecte a unui amplasament potrivit pentru cultura căpșunului, se va avea în vedere existența sursei de apă permanente sau cel puțin pentru perioada martie – noiembrie. În plus, terenul trebuie să fie plan sau cu o pantă ușoară și nu trebuie să prezinte exces de apă nici pe perioade scurte. Planta de căpșun este foarte sensibilă la excesul de salinitate – un alt aspect important.
De asemenea, sunt improprii amplasamentele în care știți că există risc de brume târzii de primăvară și grindină. Pentru cultura multianuală, în cadrul amplasamentului se va planta anual echivalentul unei treimi din suprafața propusă pentru cultivare, pentru a avea în fiecare an recolta constantă și o repartiție echilibrată a cheltuielilor și veniturilor și pentru o bună rotație a căpșunului în cadrul unui asolament.
2. Planta premergătoare
Căpșunul fiind o plantă de talie joasă, cu sistem radicular relativ superficial, este pretențios la însușirile solului. Ca atare, plantele care au ocupat terenul anterior cultivării căpșunului, trebuie să-l îmbogățească în substanțe nutritive și să nu facă parte dintre speciile care pot prezenta boli și dăunători comuni cu căpșunul. În plus, pentru ca o cultură de căpșun poate dura 3-5 ani, durata unei rotații a culturilor (asolament), în care intră și căpșunul, trebuie să fie de 7-9 ani.
Se poate reveni cu o cultură de căpșun, pe aceeași suprafață de teren, numai după o perioadă de minim de 3 ani. Pentru o bună înțelegere, exemplificăm cu un model de asolament de 6-8 ani, format din culturi de legume:
An I: Varză sau conopidă (fertilizare cu 50 t/ha gunoi de grajd);
An II: Vinete sau ardei;
An III: Morcov(păstârnac, țelină) sau ceapă (usturoi);
An IV: Fasole, castraveți (dovlecei, pepeni);
An V: Varză timpurie (fertilizare cu 50 t/gunoi de grajd). Terenul poate fi pregătit corespunzător pentru plantarea de vară a căpșunului, prin desființarea unei culturi timpurii (ex. varză timpurie);
An VI-VIII. Căpșun (cultura de 3 ani).
3. Alegerea momentului plantării căpșunului
Plantarea căpșunului se poate face practic în tot cursul anului, dacă există sursa de apă pentru irigație. Pentru că suntem în sezon, noi ne vom referi la plantarea de primăvară care asigură condițiile necesare unei dezvoltări excelente a plantelor de căpșun pentru rodire la potențial biologic maxim în anul următor.
Astfel, în anul plantării, an fără rod, fortificarea și dezvoltarea plantei pe parcursul perioadei de vegetație conduc către o bună diferențiere a mugurilor de rod și favorizează depozitarea substanțelor de rezervă în rădăcini, fără concurență dată formarea fructelor și a stolonilor. Ca urmare, în anul următor înființării culturii, plantele pornesc devreme în vegetație primăvara, vegetează și rodesc bine, pe de-o parte datorită sistemului radicular puternic format în anul anterior și pe de altă parte datorită formării unui număr corespunzător de ramificații roditoare. Costurile suplimentare legate de întreținerea culturii din anul fără rod, sunt compensate de producția obținută în următorii ani cu rod.
Căpșunul reactionează foarte bine la fertilizarea organică, printr-un spor remarcabil de producție. Se recomandă administrarea a peste 60 t/ha gunoi de grajd bine fermentat, care se împrăștie uniform și se încorporează în sol, printr-o arătură. Ca îngrășământ organic, poate fi utilizat și compostul (obținut prin fermentarea aerobă a unui amestec din resturi vegetale și animale, până la transformarea acestora într-o masă uniformă, granuloasă, bogată în humus și microorganisme. În general, compostul se obține prin suprapunerea unor straturi succesive de gunoi de grajd și resturi vegetale (paie, frunze) pe un sol afânat la suprafață și permeabil. Se construiește o grămadă cu dimensiuni variabile (ex. 3m lungime, 2 m latime, 1,5 m înălțime). Se acoperă în final cu un strat subțire de pământ sau paie și se udă periodic.
4. Nu uitați de fertilizarea plantațiilor
În anul de rod se aplică o fertilizare suplimentară. Nivelul cantităților de îngrășăminte aplicabile se face, în mod corect, după efectuarea unei analize chimice a solului. În urma cercetărilor, se recomandă ca administrarea azotului să se facă numai dacă prezența acestuia în sol scade sub nivelul a 15 mg/100 g sol. Pentru fiecare 3,5 mg sub nivelul de 15 mg, se administrează 100 kg/ha azotat de amoniu.
Fertilizările foliare au rol de supliment nutritiv, recomandându-se aplicarea lor la fenofazele de înflorire în masă și sfârșitul înfloritului. Întrucât gama de produse pentru fertilizări foliare este foarte largă și bine delimitată, funcție de raportul azot:fosfor:potasiu și de conținutul de microelemente, este necesară o alegere atentă a produsului funcție de etapa din dezvoltarea plantei și ritmul de absorbție al elementelor fertilizante din sol.
Mulcirea – este o lucrare specifică pentru căpșun și absolut obligatorie
Se recomandă efectuarea mulcirii cu material vegetal după o ploaie sau o irigare, pentru a păstra în sol o mare rezervă de apă, cu influență pozitivă asupra producției. Un element important în favoarea mulcirii este și faptul că fructele de căpșun nu pot fi spălate decât înaintea consumului. Dintr-o cultură mulcită rezultă fructe curate, strălucitoare, cu aspect comercial atrăgător.
O alternativă eficientă la mulcirea cu paie este folosirea foliei de plastic.
Sursa: Agrointel.ro