„Domnul il iubeste mult pe pacatosul care se pocaieste si il strange cu drag la pieptul Sau zicandu-i: Unde ai fost pana acum copilul Meu? De multa vreme te astept!”(Sfantul Siluan Athonitul)
Dumnezeu intotdeauna ne numara ridicarile si nu caderile. Niciodata nu o sa ne intrebe Doamne de ce am cazut; fiindca stie, intelege, simte, Il doare, Ii cade o lacrima… Pentru tine, pentru mine, de saptezeci de ori cate sapte… Dumnezeu o sa ma intrebe de ce am ramas la podea, de ce am descurajat, de nu m-am ridicat din mocirla?! Dar maine cad iar… Din nou sa ma ridic! Important este ca atunci cand vine ziua de apoi sa ma gaseasca in ridicare, si nu in cadere. Sa nu divortez de Hristos! Sa aleg fiu in bratele lui Doamne, chiar si in ia dul din mine…
Adevarul nu trebuie gandit, ci vazut, trait, experimentat. Poetul Nichita Stanescu are un vers memorabil: „prietene, cum arata albastrul tau”?! Albastrul tau poate fi diferit de albastrul meu. Albastrul tau e mai deschis, al meu poate e mai intunecat. Nuantele, luminile si umbrele, nu trebuie sa fie motiv de cearta, ci prilej de comuniune. Chiar sunt curios sa-mi povestesti despre albastrul tau! Sa cautam lucurile care ne leaga, ne unesc si nu cele care ne separa. Exista atatea culori cati oameni sunt, atatea vederi. Poti sa nu ai ochi frumosi, dar o vedere frumoasa. Ne luam zborul ca un avion de pe aeroporturile inimii sau mintii, doar dus sau dus-intors. Privirea si simtirea low-cost. Da, rugaciunea este judecata inainte de judecata. Singurul Cuvant care nu inseala este cuvantul lui Dumnezeu. Ceea ce Bogdan spune despre Sebastian, spune mai multe despre Bogdan decat despre Sebastian. Tine minte! Teama de esec este ca un balansoar, ne tine ocupati, dar nu ne duce nicaieri. Orice om poate fi iubit, iar credinta nu este nimic altceva decat un act de iubire. Ei sunt tu si tu esti eu. Ne suntem unii altora oglinzi.
Vorbitul despre trecut nu este traitul despre trecut. Nu stam in fotoliu si ne intrebam „ce-ar fi fost daca…”?! Cu respect si dragoste facem referire la trecut. Ofranda, bucurie. Daca nu putem merge mai departe este pentru ca suntem blocati intr-un trecut pe care nu il mai putem schimba si ne este greu sa acceptam, sa iertam, sa binecuvantam. Fericirea este o cale, nu un loc.
Stim ca nu stim nimic. Suntem inundati de stiri. Stiri in nestire. Viata e o stire, ziua de apoi e o stire. Cand renunti sa mai vrei sa stii tot, atunci te unesti cu Cel care cunoaste Totul! Cele mai multe certuri provin din faptul ca oamenii nu isi exprima propriile ganduri si le interpreteaza gresit pe altora. Paradigma a comunicarii. Conexiuni neurologice invatate. Tipare, scenarii. Cand privim pe cineva sa privim prin ochii iubirii. Lucrurile marete se fac, de obicei, cu riscuri foarte mari. Ce crezi, ce faci si ce spui, cand sunt in armonie inseamna ca esti fericit, scrie altarulcredintei.md.
Unii fac hematom pe creier, altii pe suflet. Daca nu e extras la timp se poate ajunge la ceva grav. Lumea este plina de inimi amanetate. E viata ta si te plimba ca intr-un joc. Eu stiu ce vreau de la viata si nu ma ascund de mine. Minciuna, adevar, capul in nori. Am ales sa iubesc. Nu imi las inima pe jos ca sa nu stiu pe unde s-a dus. Imi reinnoiesc primaverile ce niciodata nu secatuiesc. Unii spun ca stiu prea multe lucruri pentru varsta mea. Nu le-am citit sau le cunosc, le-am trait. Si mai am inca de trait, de invatat, de daruit. Dragostea este cel mai bun raspuns le intrebarile vietii. Dragostea nu se masoara in cuvinte, ci in fiecare zi se simte. Sunt o raza de soare si nu mai vreau sa opresc timpul. Nu zambesc ca la poza. Ce faci bine te va ajuta si ce faci rau se va intoarce impotriva ta. Dupa incercari esti mai puternic. Experienta te va ajuta. Mergem inainte indiferent daca ziua a fost dulce sau amara. Lumea vrea fapte, nu cuvinte desarte. Nu vreau sa fiu altcineva. E viata mea si ma bucur de ea!
Nu mai stau la panda la intrarea in inima mea. Nu tai bilete. Nu pun intrebari. Sunt o cetate intarita, fortareata construita din pietrele mici si mari ale vietii. Zambesc pufos si moale, cald si dulce tuturor. Eu am desenat acest zambet de copil pe chipul meu. Poarta multe in spate. Au trecut ani… Candva a fost greu ca pietrele, acum e usor si firesc aidoma unui fulg de nea jucaus.
Oricine are loc in sufletul meu. Inima mea inca mai bate, ajutata de pastile sau nu. Si va mai bate mai departe in inimile altora dupa ce nu voi mai fi. Nu am refugii cand visez. In ziua ce vine va fi mai bine. Am drumul meu asumat si nu mai pun la propozitiile vietii semn de intrebare incordat, ci puncte de suspensie timide sau un inaltator semn de exclamatie. Ma bucur de viata ca un copil ce face primii pasi! Nu mai zic nici un cuvant. Intelepciunea vietii e simpla; fa ca pe unde ai trecut sa fie mai bine ca inainte!
Daca te astepti ca lumea sa fie corecta pentru ca tu esti corect, te pacalesti singur. Este ca si cum ai astepta ca leul sa nu te manance pentru ca tu nu l-ai mancat. Poti sa treci surazand prin toate alaturi de Doamne. El simte si intelege toate, toate, dincolo de cuvinte.
Te iubesc pentru ca nu stiu alta cale! Nu uita ca esti Iubire, Lumina, Viata, Bucurie, candidat la Sfintenie, Cetatean al Raiului! Iti sarut inima si torn carbunii dragostei acolo…
Intr-o casa mica poate incapea tot atata bucurie ca intr-o casa mare. Bucura-te de lucrurile mici, caci intr-o zi, privind in urma, ai sa descoperi ca au fost lucruri mari. Cea mai buna zi este ziua de azi! Cararea vietii e frumoasa. Fii linistit.
Plecat dupa fluturi, zapada, vata pe bat. Revin repede…
Hrisostom Filip
