Candva, demult, Soarele și Luna s-au întalnit și s-au îndrăgostit nebunește. Atunci a început povestea lor de dragoste …Dumnezeu nu a fost de acord ca ei să părăsească cerul și a hotărat ca Soarele să lumineze ziua, iar Luna noaptea , astfel fiind obligați să trăiască singuri…Au fost foarte triști amandoi cand și-au dat seama că nu se vor îmbrațișa niciodată…Luna era înlăcrimată și se ascundea dupa nori în fiecare noapte pentru a-și plange dorul de Soare. Dar nici el nu era fericit…Chiar dacă era considerat Regele astrelor, fara ea nu își vedea rostul pe cer.
Dumnezeu i-a chemat la el și le-a spus: „Nu trebuie să suferiți și să fiți triști, v-am dat strălucire proprie. Tu, Lună minunată, vei lumina nopțile reci sau calde, vei încanta perechile de îndragostiți, vei fi muza poeților…Pe cand tu, Soare puternic, vei fi cel mai important astru și vei lumina Pămantul și ființele în fiecare zi, iar simpla ta prezență va aduce bucurie tuturor.”
…Luna a plecat abătută și cu lacrimile șiroindu-i pe chip…Soarele rămase pentru a face o rugaminte către Dumnezeu :” Doamne, ajută Luna măcar, ea este mai fragilă decat mine, n-o lăsa singură în întuneric !” …Și Dumnezeu, înduplecat de rugamintea lui , a creat miliarde de stele pentru a-i ține de urat Lunii … Dar Luna plangea în continuare întristata de soarta nedreaptă ce-o avea…Se plangea stelelor și le cerea ajutorul, dar ele nu puteau decat s-o consoleze…
…Și azi, ambii trăiesc separați.Soarele se preface că-i fericit însa arde de pasiune pentru ea …iar Luna nu-și poate ascunde tristețea și dorul de iubitul ei Soare…Dumnezeu i-a spus Lunii că trebuie să fie întotdeauna fericită și plină , dar ea fiind capricioasă nu reușește mereu acest lucru…Astfel în majoritatea nopților este rece și tristă și nu-i putem vedea strălucirea…
Ei și-au acceptat destinul …El , singuratic și puternic… ea, înconjurată de stele și neconsolată …Oamenii au încercat zadarnic s-o cucerească… Au ajuns pană la ea dar s-au întors singuri fără s-o convingă să vină pe Pămant…
Dumnezeu , înduioșat de suferința lor a creat eclipsa…Iar ei trăiesc așteptand rarele momente ce le-au fost hărăzite pentru a se îmbrațișa…Este orbitoare strălucirea lor în clipa în care se ating…iar noua, oamenilor ,ne este imposibil să privim cerul în acele momente…Este cea mai frumoasă poveste de dragoste trăită vreodată …Frumoasă și tristă…
Sursa: DIN SUFLET DRAG
