„Am scris aceste rânduri gândindu-mă la zecile și sutele de femei care trec prin aceeași poveste…
L-am cunoscut doi ani în urmă la o petrecere dată de niște prieteni comuni.
Felul lui serios de fi, pasivitatea lui inspirată m-a atras pe loc.
L-am văzut diferit de ceilalți. Am vrut să-l cunosc mai mult…..
Mi-a răspuns delicat, cu o voce caldă de bărbat.
Părea trist, dar nu am vrut să intru în detalii.
Pur și simplu mă îndrăgostisem de el.
După câteva săptămâni de întâlniri prin oraș am decis să fim împreună.
El avea grijă de mine, era galant, atent, știa să mă facă să mă simt bine.
Dar uneori părea cu capul în nori, părea că meditează la ceva mult mai important.
Și într-o zi mi-a spus ceva.
Mi-a spus că încă e marcat de fosta relație.
Au fost împreună șase ani de zile.
S-au despărțit din prostie, dar acum nimic nu mai poate întoarce.
Ea e fericită cu altul.
Dar și el nu mai știe ce simte.
Uneori îi pare rău, alteori revine în prezent și se bucură mult că mă are aproape.
Auzindu-i povestea, m-am întristat pe-o clipă.
Apoi însă m-am gândit ce vină are el acum.
O fi avut partea de vină atunci, dar nu mereu poți să decizi pentru doi și nu mereu poți să trăiești la infinit aceeași stare.
Am decis să-i fiu alături.
Știu, alte femei s-ar fi speriat pe loc și ar fi pus capăt relației.
Eu însă am simțit că acest om minunat pur și simplu are nevoie de susținere, de cineva care să-i demonstreze cât de mult mai poate iubi.
Și am reușit.
M-am îndrăgostit de un bărbat care a fost într-o relație foarte mult timp și îmi dădeam seama că încă nu a uitat-o.
Acum sunt sigură că mă iubește, că a înțeles că prezentul e cel mai important, că dacă două inimi bat la unison nimic nu mai contează.
Suntem fericiți și asta cel mai mult contează.
De asta îndemn și pe alte femei să nu le fie frică să rămână alături de bărbați cu un trecut. Dragostea poate învinge multe, până și trecutul!”
Sursa: ViataMea
