Mai e puţin şi va fi ziua Ta. Mă gândesc cum va fi clipa aceea măreaţă în care Te vei coborî pe pământ în chip de om. Aş vrea să fiu şi eu acolo, să iau parte la momentul acela sfânt în care Vei veni. Dar nu pot fi acolo, din păcate.
Ai fost Singur în ieslea aceea care Te-a primit în braţele ei reci, dar primitoare. Căci în casa de poposire nu a fost loc pentru Tine. De ce? Ai avut o naştere atât de umilă dar totuşi atât de regească. Nu ai ales un castel sau cel mai sofisticat loc în care Să-Ţi faci simţită prezenţa, ci Ai ales cel mai umil loc. Adăpostul animalelor Ţi-a servit Ţie un locaş în care Să Te naşti.
Nu Ţi-a fost frig? Ai simţit răceala din sufletele oamenilor şi totuşi ne-ai iubit aşa cum eram.Doamne, Ai venit special pentru mine. Te-ai născut, Ai crescut, Ai umblat pe mare şi Ai făcut minuni…chiar Ai murit, special pentru mine. De ce cuvintele mele sunt prea sărace pentru Tine?
Spune-mi, ce cuvinte pot descrie ce simt eu? Se apropie ziua Ta şi nici măcar nu suntem atât de bucuroşi. Ba chiar aş putea spune că nu ne convine că se apropie ziua Ta. Iar asta se datorează concepţiei noastre greşite, cum că Sărbătoarea aceasta sfântă înseamnă o masă plină şi un brad împodobit. Dar Tu unde eşti? Iartă-ne greşeala aceasta de neiertat.
Scumpul nostru Isus, de ce ne iubeşti? Nu am făcut nimic ca să merităm Sângele Tău cel sfânt, care ne face albi ca zăpada. Nu merit nimic din ceea ce am şi totuşi nu duc lipsă de nimic. Te iubesc! Ştiu că simplul fapt că voi merge la biserică nu mă va aduce neapărat mai aproape de Tine, dar eu Te rog ceva. Vino în inima mea! Mai mult ca niciodată, Te primesc până în străfundurile sufletului meu. Scumpul meu Isus, de ziua Ta, vino în inimile noastre! Şi rămâi acolo pe veci. Fiecare zi din viaţa noastră să fie o zi despre Tine. Mai puţin din noi, mai mult din Tine.
Dragul nostru Copil, Te primim în sufletele noastre şi nu doar acum de Crăciun ci pe veci!
