Nu lua aminte ce îţi zice careva, dacă te jigneşte. Tu osteneşte-te, roagă-te lui Dumnezeu să-i iubeşti pe toţi. Roagă-te Domnului să le dea tuturor Înger bun, ca tu să ai pace înlăuntrul tău. Şi, dacă te împaci cu toţi, dacă doreşti binele tuturor, nu va mai fi nimeni care să te muncească. Singuri ne muncim pe noi înşine cu gândurile.
De aceea a şi spus Domnul să-i iubim pe vrăjmaşi, să ne lepădăm (de gânduri). Dacă ne lepădăm din inimă, atunci va fi ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat – nimic nu ne mai munceşte. Şi atunci suntem paşnici.
Altfel, ne necăjim la nesfârşit pe noi înşine şi ne tulburăm cu totul – nu numai fizic, ci adeseori şi psihic, ne tulburăm pe noi înşine. Atunci îţi este mult mai greu să-ţi vii în fire şi multe sunt bolile trupeşti de care numai noi suntem vinovaţi, pentru că nu avem gânduri bune.
Starețul Tadei de la Mănăstirea Vitovnița, Pace și bucurie în Duhul Sfânt, p. 118-119, Editura Predania, București, 2010
