Nalba – indicații terapeutice • Nalba mare (Althaea officinalis) • Nalba de grădină (Althaea rosea) • Nalba de pădure (Malva silvestris)
Este o plantă catifelată, cu flori pictate în culori diferite, de la alb la mov. Zveltă şi graţioasă, înnobilează locurile în care creşte, pe maidane şi pe margini de drum. Se culege de două ori pe an, dar în luna iunie, are cea mai mare concentraţie de principii active. Este folositoare întreaga plantă. Rădăcinile nu se spală, se curăţă mecanic, prin frecare cu o perie, deoarece principiile active conţinute în plantă sunt foarte solubile în apă şi, dacă spălăm rădăcinile, aceste medicamente naturale se pierd. În terapeutică, se folosesc patru specii de nalbă, care au acelaşi efect binefăcător.
Nalba mare (Althaea officinalis) este înaltă şi graţioasă, asemenea unei balerine care îşi execută mişcările delicate asupra covorului verde pe care vara îl întinde în oraşe, dar şi în păduri, la umbra copacilor. Creşte în zone umede, prin zăvoaie şi trestirişuri, pe lângă ape repezi sau bălţi, bucurând privirea cu florile ei alb-roz.
Nalba de grădină (Althaea rosea) se deosebeşte de nalba mare prin coloritul florilor care sunt purpurii-negricioase, roşu, roz spre maro. Recoltarea constă în ruperea corolei fără caliciu. Se desprind cel mai bine când florile încep să înflorească. Uscarea naturală se face mai întâi la soare (5-6 ore), apoi în poduri. lNalba mică, denumită popular caşul popii, are la fel ca nalba mare (Malva pusilla) flori delicate, roz-albe, care se recoltează imediat după deschidere, în timp ce rădăcinile se recoltează toamna, spre sfârşitul vegetaţiei, iar frunzele, în timpul înfloririi. Caracteristic la această specie sunt fructele care se prezintă sub forma unor turtiţe în formă de disc, de culoare verzuie, ce pot fi consumate şi în stare crudă. Este o plantă care creşte cel mai mult în flora spontană, pe lângă garduri şi margini de drum, dar se cultivă şi în grădini. Recoltarea se face pe timp uscat, frumos, după orele 10, când roua s-a ridicat. Se usucă la umbră, în strat subţire, în locuri aerisite. Se poate face o uscare naturală sau artificială, la 40-50 de grade Celsius.
Nalba de pădure (Malva silvestris) se recunoaşte uşor, prin florile de culoare roşu-violaceu, cu vinişoare mai închise la culoare. La fel ca şi suratele ei, creşte pe margini de drum, printre dărâmături, în lanurile de cartofi şi în locuri păscute. Frunzele se recoltează înainte de înflorire, iar florile în timpul înfloririi. Se usucă la umbră în strat subţire, pe rogojini sau hârtie.
Preparate pentru uz intern
Macerat la rece.
Este cel mai valoros medicament care poate fi preparat din frunze şi flori de nalbă, pentru că principiile active ale plantei catifelate se dizolvă foarte uşor în apă. Adevărat elixir pentru bolile faringelui şi laringelui, ameliorează răguşeala, datorită substanţelor emoliente, şi este un autentic adjuvant în tratamentul celor care suferă de tuse, bronşite, infecţii renale, tulburări gastro-intestinale sau enterită (infecţie a intestinului subţire cauzată de intoxicaţii sau alergii). Acest medicament natural se prepară simplu, fără efort. Iată de ce avem nevoie: Ingrediente: 15 g (o lingură) rădăcină de Nalbă mărunţită şi 250 ml (o cană) de apă rece. Mod de preparare şi administrare: Apa se toarnă peste plante şi amestecul se lasă acoperit, vreme de 12 ore, eventual de dimineaţa până seara. După această perioadă, se strecoară şi se adaugă 5 g (un vârf de cuţit) de bicarbonat alimentar, pentru a preveni iritaţiile gastrice. Maceratul se păstrează în frigider. Indicat este să se consume fracţionat, câte două sau trei linguri, înainte de fiecare masă. Se recomandă la tuse, bronşite, infecţii renale, tulburări gastro-intestinale, enterită.
Infuzia de nalbă.
Mod de preparare şi administrare: Peste 10 g (două linguriţe) de frunze tocate mărunt, se toarnă 250 ml (o cană) de apă clocotită. Amestecul este lăsat la infuzat 30 minute, după care se strecoară şi poate fi băut. Sunt recomandate 3 căni pe zi, înainte de fiecare masă, vreme de 3 săptămâni. După o pauză de şapte zile, tratamentul poate fi reluat. Preparat corect, ceaiul se dovedeşte a fi un adevărat elixir pentru cei care suferă de cistită, constipaţie, spasme sau crampe abdominale.
Ceai din nalbă şi flori de soc.
Cunoscute pentru acţiunea lor benefică asupra persoanelor cu diverse alergii, florile de soc îşi pot alătura forţele cu nalba, într-un preparat care reprezintă un real ajutor şi pentru cei care suferă de constipaţie cronică sau calculoză renală (pietre la rinichi). Ingrediente: 10 g (două linguriţe) de nalbă tocată mărunt, 10 g flori de soc şi 250 ml apă (o cană cu apă). Plantele se pot folosi atât proaspete, cât şi după ce au fost uscate. Mod de preparare şi dozaj: După ce amestecul de plante a ajuns la punctul de fierbere, vasul se acoperă şi ceaiul se lasă în repaos 10 minute. La final, se strecoară şi poate fi băut. Preparatul se păstrează în frigider, vreme de trei zile. Doza recomandată este de 30 ml (2 linguri), de trei ori pe zi, înainte de fiecare masă.
Decoct de nalbă.
Ingrediente: 20 g (o lingură cu vârf) flori şi frunze de nalbă mărunţite, 250 ml apă clocotită (o cană). Mod de preparare şi dozaj: Plantele sunt aşezate într-un vas emailat, apoi se adaugă apa. Se fierb timp de 15 minute, completându-se treptat lichidul care se evaporă. Licoarea este consumată călduţă, într-o doză de 3 ceşti (o ceaşcă de cafea are 50 ml) pe zi. Se recomandă ca decoctul să fie băut pe stomacul gol, înainte de fiecare masă. Efecte terapeutice: Concentratul este indicat mai ales celor care suferă de bronşită, blocaj renal, afecţiuni ale vezicii urinare sau digestie dificilă. De asemenea, este indicată celor afectaţi de gastrită, ulcer sau alte iritaţii ale aparatului digestiv.
Tinctura din nalbă.
Ingredientele necesare sunt: 30 g frunze, tulpină şi flori de nalbă, 100 ml alcool alimentar de 70 de grade. Mod de preparare şi dozaj: Plantele se pun într-un borcan cu filet (nalba poate fi folosită şi uscată). Deasupra se toarnă alcoolul, borcanul se închide ermetic, iar preparatul se lasă la macerat 10 zile, timp în care trebuie agitat de 3-4 ori pe zi. După această perioadă se filtrează şi se pune la decantat, în frigider, încă 6 zile. În final se filtrează din nou, iar tinctura rezultată se păstrează în sticluţe de culoare închisă. Pentru tratament, sunt indicate 20-30 de picături, dizolvate în apă, de 2-3 ori pe zi, înainte de fiecare masă. Cura se ţine două sau trei săptămâni şi, dacă este necesar, se reia ori de câte ori este nevoie. Efecte terapeutice: Prin efectul său emolient, extractul de nalbă aduce un plus de sănătate organismului, acţionând benefic asupra căilor respiratorii iritate. Preparatul acţionează eficient şi pentru bolile de rinichi, dar alină şi durerile provocate de afecţiunile gastrice. Cu un puternic rol antiinflamator, licoarea este un adevărat medicament natural care poate fi folosit, ca adjuvant, în tratamentul bronşitei.
Tinctură combinată.
Acest elixir îmbină acţiunea binefăcătoare a trei plante medicinale: nalba, care prin efectul emolient calmează organele iritate, muşeţelul, recunoscut drept dezinfectant natural de excepţie, şi teiul, cu rol de întărire a sistemului nervos. Se poate obţine simplu, în laboratorul bucătăriei, şi este un preparat valoros pentru farmacia casei. Ingredientele necesare: 20 g (o lingură cu vârf) de flori şi frunze de nalbă uscată, 10 g (două linguriţe) flori de muşeţel uscat, 5 g (o linguriţă) flori de tei, uscate şi măcinate groşcior, 200 ml alcool alimentar de 70 de grade. Mod de preparare şi dozaj: Plantele se amestecă într-un recipient care poate fi închis ermetic, iar deasupra se toarnă alcoolul. Pe parcursul procesului de preparare a tincturii se respectă procedura descrisă mai sus, la obţinerea tincturii de nalbă. Indicat este să se consume 20-30 de picături, de trei ori pe zi, înainte de fiecare masă. O cură de trei săptămâni ameliorează cu succes simptomele bronşitei cronice, tusei, dar şi pe cele ale stomatitei şi iritaţiilor aparatului digestiv. Efectul calmant al teiului şi acţiunea antibacteriană a muşeţelului sunt adevărate arme pentru a combate imunodeficienţa. În combinaţie cu nalba, cele două plante se aliază într-un preparat binefăcător pentru întregul organism, alungă microbii şi bacteriile, alină durerile în gât şi induce starea de linişte atât de necesară organismului nostru pentru a se reface.
Pentru uz extern
Gargară cu decoct de nalbă.
Este un medicament natural de mare folos celor care suferă de amigdalită, dar şi de inflamaţii ale coardelor vocale. Pentru a beneficia de efectul terapeutic al nalbei trebuie să obţinem un decoct (conform reţetei descrise mai sus). Gargara se efectuează de două ori pe zi, de preferinţă după mesele de dimineaţă şi de seară. Uşor călduţ, decoctul poate fi un autentic pansament pentru dinţii sau măselele dureroase şi constituie un real ajutor pentru cei care se confruntă cu abcese dentare.
Comprese cu nalbă.
Frunzele şi florile de nalbă se toacă mărunt şi se zdrobesc apoi într-un mojar. Pasta astfel obţinută se întinde pe o bucată de tifon şi se bandajează zona afectată. Pansamentul natural îndepărtează durerile cauzate de articulaţiile inflamate şi ameliorează cuperoza şi simptomele dermatozei.
Comprese cu infuzie combinată.
Se prepară o infuzie din 10 g (două linguriţe) de nalbă uscată şi 5 g (o linguriţă) de flori de muşeţel uscate. Când licoarea este călduţă, se toarnă peste o bucată de tifon. Deasupra va fi înfăşurată o folie de nailon. Astfel folosite, compresele ajută la vindecarea mai rapidă a rănilor, opresc sângerările şi împiedică apariţia cicatricelor. lCataplasme din nalbă. Pentru calmarea durerilor provocate de ulcere varicoase, picioare umflate sau articulaţii inflamate este necesar să preparăm mai întâi extractul fluid de nalbă şi pe urmă să îl amestecăm cu argilă. Extractul fluid de nalbă presupune fierberea pe baie de abur a 100 ml de tinctură (preparată conform procedeului descris mai sus), până când lichidul se evaporă, ajungând la o treime din cantitatea iniţială (30 ml). Esenţa astfel obţinută se amestecă cu argilă până se transformă într-o pastă subţire. Întindem pasta pe o bucată de tifon şi aplicăm bandajul pe zona afectată fără a lega strâns (eventual se poate acoperi cu o folie de nailon). Pentru un efect maxim, cataplasma se ţine 30 de minute.
Băi terapeutice.
Îmbăierea este binefăcătoare îndeosebi în cazul dermatozelor, dar băile locale sunt un adevărat tonifiant pentru picioarele umflate sau obosite. În apa din cadă, se toarnă o infuzie concentrată, obţinută prin fierberea a 300 g de plantă în doi litri de apă. Tratamentul durează două săptămâni, cu o pauză de o zi între băi, şi este recomandat de 4-5 ori pe an. În cazul băilor de şezut, pentru hemoroizi, este indicat un decoct preparat prin fierberea a 50 g nalbă la un litru de apă.
Reţete de frumuseţe
Mască din nalbă şi argilă.
Ingrediente: 5 g (o linguriţă) de argilă şi 15 g (o lingură) decoct de nalbă, preparat conform metodei descrise. Mod de preparare: Argila şi decoctul de nalbă se amestecă până la omogenizare, iar mixtura se aplică pe faţă. Pentru efecte optime, este indicat să se ţină vreme de 15 minute, pentru îndepărtare fiind recomandată clătirea cu ceai de muşeţel călduţ.
Mască de nalbă pentru ten sensibil.
Ingrediente: 30 g nalbă uscată (se foloseşte întreaga plantă, inclusiv rădăcina), 15 g miere polifloră. Mod de preparare: Nalba uscată se mărunţeşte până ajunge la densitatea unei pulberi. Planta se pune într-un vas şi deasupra se toarnă mierea, dizolvată în 30 ml (două linguri) de apă călduţă. Cele două componente se amestecă până la omogenizare, apoi mixtura se aplică pe faţă. Indicat este ca loţiunea să fie ţinută timp de 30 de minute, efectul fiind de catifelare şi împrospătare a tenului.
