O lecție valoroasă de viață – După întâlnirea absolvenților, un grup mai restrâns de foști colegi au decis să meargă în vizită la profesorul lor preferat. S-au lăudat toți cu succesele lor profesionale, realizările și scopurile atinse. Treptat însă au trecut și la o temă mai puțin plăcută – greutățile și problemele în viață.
-Așteptați, vă rog, o secundă o să vă fac câte o cafea bună, – a zis profesorul, imediat ce ultimul din foștii studenți a vorbit despre problemele cu care se confruntă.
A mers la bucătărie și după câteva minute s-a întors cu o cafetieră și o tavă plină de căni diferite. O parte erau din porțelan scump, altele simple – din ceramică, iar altele și mai modeste – din sticlă.
Profesorul bătrân a turnat cafea în fiecare ceașcă și i-a invitat pe foștii studenți să servească. După ce fiecare și-a ales câte o cană, profesorul a spus:
-Uitați-vă bine la ceștile pe care le-ați luat. Evident, fiecare dintre voi a vrut să ia ce e mai bun, de aceea cele mai frumoase cești sunt la voi, iar cele mai simple au rămas pe tavă. În principiu, e normal să vrei ce e mai bun pentru tine, doar că în această cursă se ascunde cauza problemelor și stresurilor voastre. Cu siguranță cafeaua nu a devenit mai gustoasă în ceștile mai scumpe, nu-i așa? Iar acum imaginați-vă că viața este ca și cafeaua, iar ceașca este restul – banii, cariera, statutul. Noi toți merităm o ceașcă mai bună, însă goana după ceașcă este în sine lipsită de sens, pentru că în ea noi pur și simplu nu avem posibilitatea să savurăm cafeaua delicioasă.
Țineți minte, băieți: oamenii fericiți nu au ce e mai bun, oamenii fericiți au învățat să vadă ce e mai bun în ceea ce au.
