Este ultimul din an și cel mai frumos pentru orice creștin. Urmează 40 de zile încărcate de semnificații.
Avem de trecut încă o perioadă importantă din anul creștinesc, Postul Crăciunului. Este vorba despre cele 40 de zile de post, dinaintea Sfintei Sărbători a Nașterii Domnului Iisus Hristos.
De ce și cum se ține Postul Crăciunului
Părintele Cleopa spunea că postul este „cea mai veche poruncă a lui Dumnezeu”. Și asta pentru că „El le-a poruncit lui Adam și Evei să nu mănânce din pomul cunoștinței binelui și răului”.
Era un îndemn la abținere. Și e valabil și în zilele noastre. De mii de ani, oamenii țin post. Fie că este vorba despre abstinența totală de la mâncare, băutură și altele, adică așa-numitul post negru. Fie despre postul ușor, lipsit de alimentele de dulce sau de frupt.
Mai există și postul aspru. Este ținut de obicei la mânăstiri. Se consumă doar pâine și apă, numai după asfințitul soarelui. Dat fiind că marele eveniment creștinesc precedat de post este unul fericit, postul nu este greu de ținut, motiv pentru care e considerat un Post al Bucuriei.
Nu există restricții severe, ca în alte perioade de ajunare de peste an și se dau multe dezelgări la pește, untdelemn și vin, în fiecare sâmbătă și duminică, precum și la sărbătorile trecute în calendar cu cruce roșie.
Important este să ne rugăm mult, să medităm la faptele noastre, să facem acte de caritate, să iertăm și să ne împăcăm cu cei cu care ne-am certat. Totuși, în Ajunul Nașterii Domnului, pe 24 decembrie, mulți dintre creștini țin post negru, ca să fie sănătoși, să le meargă bine și să li se îndeplinească dorințele.
O regulă deosebită de postire are ziua de 24 decembrie, adică ajunul Crăciunului, când se ajunează până la orele 15-16, după care, în multe părţi din ţară, se obişnuieşte să se consume grâu fiert amestecat cu diferite ingrediente: nucă, fructe şi miere.
În ajunul Crăciunului se obişnuieşte să se facă pomană cu grâu fiert îndulcit, ducându-se din el pe la casele rudelor şi ale săracilor, alături de foiţe subţiri din cocă de pâine, coapte, în care se înfăşoară miez de nucă amestecat cu zahăr sau miere. Acestea se numesc în popor ,,scutecele Mântuitorului”.
Ajunarea din această zi ne aminteşte şi de postul ţinut de cei care a doua zi, de Crăciun, primeau botezul şi prima împărtăşanie. În ziua de Crăciun se mănâncă de dulce în orice zi a săptămânii ar cădea acesta.
Copiii până la şapte ani sunt scutiţi de acest post. Pentru cei între 7 şi 12 ani, ca şi pentru maturii bolnavi, postul este obligatoriu doar în prima şi ultima săptămână. În restul postului, aceştia pot consuma peşte, icre, ouă, lapte, brânză.
În Postul Crăciunului, ca şi în celelalte posturi de durată, nu se îngăduie oficierea Tainei Căsătoriei decât în cazuri de excepţie, cu dispensa ierarhului. În aceste cazuri, masa ar trebui făcută în casă, cu mâncare şi băutură adecvată şi fără petrecere zgomotoasă. De dorit ar fi ca aceste nunţi să nu aibă loc.
Obiceiurile se respectă
Din bătrâni, chiar și în vremuri de restriște, unul dintre cele mai importante obiceiuri păstrate, dedicate Postului Crăciunului, îl reprezintă colindele ori imnurile religioase. Acestea au rolul de a-i îmbărbăta pe credincioși, de a le da speranță și încredere.
La finele postului, în Ajunul Crăciunului, oamenii obișnuiesc să mănânce numai seara, după asfințit, și atunci, fie doar pâine, fie grâu fiert îndulcit cu miere sau turte din făină, știute sub numele de „scutece ale Mântuitorului” sau juflă.
