Rhodiola, o plantă cunoscută și sub numele de rădăcina de aur sau rădăcina arctică, crește în zonele muntoase din nordul Asiei și al Europei. Rădăcina de rhodiola are un parfum asemănător celui de trandafiri și era folosită în medicina tradițională pentru tratarea stresului, isteriilor și durerilor de cap.
La fel ca ginsengul, rhodiola rosea este o plantă adaptogenă care întărește sistemul imunitar, combate depresiile sau oboseala și ajută la alungarea stresului. Cu un puternic rol antioxidant, aceasta neutralizează de asemenea radicalii liberi din organism, prevenind astfel unele boli grave precum cancerul sau bolile cardiovasculare.
Efectele terapeutice (neuroprotective, antidepresive, antioxidante) ale rhodiolei au fost demonstrate și de studiile de laborator, această plantă fiind creditată cu îmbunătățirea performanțelor atât fizice cât și psihice. În funcție de dozaj, rhodiola rosea poate avea un efect stimulator, îmbunătățind circulația cerebrală și secreția de serotonină sau dopamină (pentru doze mici), sau sedativ, calmant (pentru doze mai mari).
Asocierea rhodiolei cu longevitatea este destul de comună în tradițiile populare, iar acest lucru s-ar putea dovedi adevărat și din punct de vedere științific. Într-un studiu din 2013 publicat în revista PLOS One, cercetătorii au descoperit că această plantă a prelungit viața musculițelor de laborator (drosophila) cu 24%. Deși nu se poate concluziona de aici că același lucru este valabil și în cazul oamenilor, faptul este notabil și poate deschide calea altor cercetări.
Mecanismul prin care rhodiola rosea prelungește viața este legat de restricțiile dietetice, care se știe că pot spori longevitatea atât timp cât nu se ajunge la malnutriție. Interesant este faptul că rhodiola a prelungit viața musculițelor chiar și atunci când lipsa nutrienților ar fi trebuit să o scurteze sau acestea erau deja foarte bătrâne. Prin aceste rezultate promițătoare rhodiola rosea se poate dovedi un remediu important împotriva îmbătrânirii și problemelor asociate cu înaintarea în vârstă la oameni.
Între compușii activi ai rădăcinii de rhodiola se numără substanțe fitochimice ca rosavin, rosarin sau salidrosida, alături de care se mai găsesc flavonoide, catehine sau proantocianidine, adică aceiași pigmenți sănătoși care se întâlnesc și în afine sau cireșe. Este prezent de asemenea și beta-sisterolul, un antiinflamator natural, sau acidul galic, întâlnit și în cazul ceaiului verde.
Doza recomandată de rhodiola este de 200-600 mg/zi, iar cei aflați sub tratament cu substanțe psihotrope sau bolnavi de diabet sau tiroidă vor trebui să consulte doctorul înaintea administrării acesteia. În rest, această plantă este considerată ca fiind sigură.