Sâmbăta morţilor sau Moşii de toamna, ziua în care se fac pomeniri pentru sufletele celor dragi plecați dintre noi. Obiceiuri și tradiții

Sâmbătă, Biserica Ortodoxă a rânduit să se facă pomenirea morților. Pomenirea din această zi, este cunoscută în popor și sub denumirea de ”Moșii de toamnă”.

”Moşii de toamnă” sunt pomeniți în fiecare an în prima sâmbătă din noiembrie. În biserici au loc slujbe şi se împart pachete cu mâncare celor săraci. În plus, se aprind lumânări care semnifică atât lumina credinţei, cât şi a faptelor bune ale celui comemorat.

Tradiţia spune că în această zi e bine să fim împăcaţi cu toţi oamenii, să fim îmbrăcaţi curat, iar femeile să aibă capul acoperit. De asemenea, în această zi nu este bine să spălăm haine sau să facem alte munci.

Provenită din cultul arhaic, sărbătoarea îşi are originea încă din timpul geto-dacilor şi reprezintă o formă a cultului strămoşilor. Această tradiţie este sărbătorită în fiecare anotimp: „moşii de primăvară” (mucenici), „moşii de vară” (sâmbăta ce precede Rusaliile), „moşii de toamnă” (celebraţi la Ziua Crucii, la Sfânta Maria Mică) şi „moşii de iarnă”. Această sărbătoare nu are o dată fixă. A fost aleasă ziua de sâmbătă, deoarece este ziua în care Mântuitorul Iisus Hristos a stat în mormânt cu trupul, iar cu sufletul s-a coborât în iad pentru a-i elibera pe toţi drepţii adormiţi.

Credincioşii obişnuiesc să se roage sau să pomenească în această zi pe toţi cei adormiţi din neam. În toate lăcaşurile de cult, după Sfânta Liturghie, se vor oficia parastase de obște pentru cei decedați.

De ce facem pomenire morților?

Biserica ii numeste pe cei trecuti in viata de dincolo „adormiti”, termen care are intelesul de stare din care te poti trezi. Ea nu vorbeste de trecere intr-o stare de nefiinta, ci de trecere dintr-un mod de existenta in alt mod de existenta. Hristos ii va darui cuvantului „adormit”, intelesul care il asociaza cu invierea. Cand Mantuitorul ajunge in casa lui Iair, a carui fiica, de numai 12 ani, de abia murise, spune: „Nu plangeti; n-a murit, ci doarme” (Luca: 8,52).

Potrivit Sfintei Scripturi, dupa moarte urmeaza Judecata particulara, in urma careia omul ajunge sa se impartaseasca fie de fericire, fie de suferinta, stari date de modul vietuirii pe pamant (unit cu Dumnezeu sau despartit de El). Aceste stari nu sunt definitive, ele dureaza pana la Judecata Universala, cand va avea loc invierea intregului neam omenesc si cand vor avea loc hotararile finale legate de starea de fericire sau suferinta. Noi ortodocsii ne rugam pentru cei morti, pentru ca avem credinta ca prin rugaciunile noastre, sufletul pentru care ne rugam va ajunge la Judecata universala, intr-o stare mai buna decat aceea cu care s-a despartit de trup.

În ziua de Moși se săvârșește Sfânta Liturghie

La Proscomidie, preotul scoate din prescura miridele pentru morti si le asaza sub Sfantul Agnet, rostind numele mortilor de pe pomelnicele ce i-au fost aduse. In cadrul Sfintei Liturghii, Agnetul se preface in Trupul si Sangele Domnului. Astfel, miridele (care ii reprezinta pe cei pomeniti), participa la sfintenie prin prezenta lor alaturi de Trupul Lui Hristos de pe Sfantul Disc.

Sambata, ziua de pomenire a morților

Sambata e ziua in care Mantuitorul a stat in mormant cu trupul, iar cu sufletul S-a pogorat la iad, ca sa elibereze din el pe toti dreptii adormiti. Biserica face pomenirea celor adormiti sambata si pentru ca aceasta zi premerge duminicii – ziua Invierii – numita si cea dintai zi a noii creatii sau a opta zi, ziua vesniciei.

În spațiul românesc există 20 de zile de Moși

Simion Florea Marian mentiona in lucrarea „Trilogia vietii”, „ca pe tot parcursul anului, in spatiul romanesc exista 20 de zile de Mosi”. Cuvantul „mosi” vine de la „stramosi”, si se refera la persoanele trecute la cele vesnice. Cu apelativul „mosi” sunt numiti nu doar mortii, ci si principalele sarbatori ce le sunt consacrate, precum si pomenile facute pentru ei. Din zilele de Mosi amintim: „Mosii de primavara” (de Macinici), „Mosii de vara” (sambata dinaintea Rusaliilor), „Mosii de toamna” (in prima sambata din luna noiembrie), „Mosii de iarna” (sambata dinaintea Duminicii lasatului sec de carne).

Coliva și vinul sunt nelipsite de la slujbe. Coliva este preparată din boabe de grâu, semnificând astfel trupul celui adormit şi expresia materială a credinței noastre în înviere. Mântuitorul Iisus s-a folosit de parabola bobului de grâu, prevestind Învierea Sa.

 Tradiția spune că, în urma acestor pomeniri, puterea divină îl învrednicește pe cel care le împlinește cu harul de care are nevoie și cu toate cele care îi sunt de folos. Mai mult, respectând tradiția Moșilor de toamnă vom petrece postul Crăciunului în deplină sănătate.

Este o pomenire care stă sub semnul recoltei; într-un fel, o pomenire care nu necesită străduinţă în ceea ce trebuie împărţit sau dat de „pomană”. Toate roadele au fost adunate, iar credincioşii pot împărţi roade de fructe şi de legume care sunt foarte la îndemână.

Un coş plin cu roade de toamnă pus spre rânduiala parastasului şi a împărţirii pentru cei adormiţi cu semnele şi culorile toamnei aduce frumuseţea Învierii, o frumuseţe a culorilor şi a gustului de toamnă care face ca „pomana să fie primită”.

Sursa: Ziarul Unirea