Sfântul Nicolae este sărbătorit în fiecare an, pe 6 decembrie. Se spune că el păzește soarele care încearcă să se strecoare pe lângă el pentru a ajunge la tărâmurile de miazănoapte pentru a lasă lumea fără căldură și fără lumina.
Conform volumului Tradiții și Obiceiuri Românești, coordonat de editura Flacăra, Sân Nicoară (Nicoară este cea mai veche variantă românească a numelui), cum i se zice în lumea tradițională, este mai degrabă un personaj mitologic, în jurul căruia s-au țesut legende diverse și uneori năstrușnice, cu vagi ecouri din culturi bisericești.
El ar fi, de fapt, al doilea sfânt făcut de Dumnezeu și ar sta de-a strânga acestuia. Sân Nicoară păzește Soarele, ca să nu plece și să lase lumea în beznă și frig, e bătrân, dar despre tinerețile lui unii zic că ar fi fost podar, iar alții că ar fi fost corăbier și pescar.
El ar fi oprit și apele Potopului pe vremea lui Noe. De altfel, e mai mereu ud și posomorât. Se pare că ipostaza mai vioaie de Moș Nicolae, cu obiceiul de a face daruri copiilor e o inovație orășenească, prefigurând dărnicia mai substanțială a lui Crăciun.
În tradiţiile româneşti, Moş Nicolae are atribuţii străine de statutul său ierarhic: apare pe un cal alb, aluzie la prima zăpadă care cade la începutul iernii, păzeşte Soarele care încearcă să se strecoare pe lângă el spre tărâmurile de miazanoapte pentru a lăsa lumea fără lumină şi căldură, este iscoada lui Dumnezeu pe lângă Drac, ajută văduvele, orfanii şi fetele sărace la măritat, este stăpânul apelor şi salvează de la înec corăbierii, apără soldaţii pe timp de război, motiv pentru care este invocat în timpul luptelor.
Mai veche decât tradiţia darurilor pentru cei cuminţi este însă tradiţia pedepsirii copiilor neascultători cu nuieluşa lăsată în încălţările lor în noaptea de 5/6 decembrie. Iar, ca sfânt, Moş Nicolae a fost mai darnic cu pedepsele decât cu recompensele. Conform tradiţiei creştine, el îi pedepsea pe cei care se abăteau de la dreapta credinţă, lovindu-i cu nuiaua peste mâini.
Obiceiurile de Sfântul Nicolae nu sunt insa foarte numeroase: se serbează pentru ajutor la boli şi mai ales lovituri, se fac praznice pentru morţii care au murit brusc, iar fetele fac rugăciuni pentru noroc în căsătorie.
Ziua de Sfântul Nicolae ne arată şi cum va fi vremea pe timpul iernii: „Când vine Sân-Nicoară cu calul alb, adică aduce neaua cu sine, atunci aduce şi iarna grea, care se înfrânge la Sânt-Ion”, informează rtv.net.
Pentru zonele ce păstrează tradiţia colindatului, în special în Transilvania, Sfântul Nicolae este patronul cetei de tineri, la această dată ei întrunindu-se pentru alegerea conducătorului şi a celorlalte roluri. Apoi, seara, ceata merge să îi colinde pe cei care se numesc Nicolae.
De Sfântul Nicolae se pune în apă o crenguţă de măr, iar dacă aceasta înfloreşte până la Anul Nou, Moş Nicolae îţi iartă păcatele.
În Transilvania, Moş Nicolae este numit Sân-Nicoară şi este cel mai popular sfânt din Ardeal. În popor se mai spune că iarna începe odată cu sărbătoarea de Moş Nicolae, care, bătrân fiind, îşi scutură barba aducând astfel prima zăpadă.
Potrivit culturii populare, dacă Moş Nicolae vine pe un cal alb, iar Sfântul Ioan pe un cal negru se spune că se întoarce iarna.
Legenda s-a răspândit în toată lumea și a luat caracteristicile fiecărei țări. În Europa în secolul al XII-lea ziua Sfântului Nicolae a devenit ziua darurilor și a activităților caritabile. Germania, Franța și Olanda celebrează ziua de 6 decembrie ca o sărbătoare religioasă și oferă cadouri copiilor și săracilor, și ajută fetele sărace să se mărite oferindu-le o zestre.
Când colonistele olandeze au călătorit în America, au adus cu ele un episcop care purta un costum roșu și mergea călare pe un cal alb. Imaginea americană a episcopului va evolua treptat până la cea a unui bătrân spiriduș vesel. A fost descris ca un bătrân olandez vesel și bucălat din comedia Istoria New-York-ului a lui Washington Irving.
Anul 1823 a continuat poveștile cu Moș Nicolae cu publicarea poemului “O vizita a lui Moș Nicolae” al lui Clement Moore. Multe țări și-au păstrat propriile obiceiuri și tradiții de Sfântul Nicolae. In unele culturi, Sfântul Nicolae călătorește împreună cu un însoțitor care îl ajută. În Olanda, episcopul navighează pe un vapor sosind pe 6 decembrie.
În Germania, Sfântul Nicolae călătorește tot cu un însoțitor, cunoscut drept Knecht Ruprecht, Krampus sau Pelzebock, care vine cu un sac în spate și o nuia în mână. Copiii obraznici sunt pedepsiți cu câteva lovituri de nuia.
În Italia, La Befana este zâna bună care se îmbracă în negru și aduce daruri copiilor la 6 ianuarie. În multe țări latine: Spania, Puerto Rico, Mexic și America de Sud, copiii îi așteaptă pe cei trei regi să le aducă daruri de Crăciun.
