Sfintele Cruci de la Manastirea Dervent pot vindeca boli grave

În drumurile sale prin Dobrogea, Apostolul românilor a poposit de multe ori la ape curgătoare unde s-a refăcut pentru drumul greu, unde a vestit Evanghelia mântuirii şi a botezat pe cei dintâi creştini străromâni. Unul dintre aceste ape ale Sfântului Andrei este izvorul care se află astăzi la Mănăstirea Dervent, din judeţul Constanţa.

Tradiţia spune că izvorul a apărut în chip minunat. Fiind însetat, Sfântul Andrei a lovit cu toiagul o piatră, după cum a făcut şi Moise în pustiul Canaanului, şi a început să curgă o apă binecuvântată. Acest loc a jucat un rol deosebit în lucrarea Apostolului, pentru că se spune că aici a fost făcut un baptisteriu unde au fost botezaţi strămoşii noştri, scrie ziarullumina.ro.

Biserica se află în centrul incintei monahale, iar în jurul ei gravitează întreaga viaţă a aşezământului. Aceasta ocroteşte două comori duhovniceşti de nepreţuit: icoana Maicii Domnului făcătoare de minuni şi Sfânta Cruce tămăduitoare.

Dintre cele patru Sfinte Cruci care au existat iniţial la Dervent – una mare şi trei mai mici – după cum spune tradiţia „crescute din pământ”, în prezent mai există două: cea mare, care are puteri tămăduitoare, este adăpostită în paraclisul din partea stângă a bisericii, iar cea mică se află în afara bisericii, în stânga altarului şi la ea se vindecă animalele bolnave. Celelalte două cruci mici au fost scoase din pământ, după cum arată legenda, în timpul stăpânirii otomane. Sfintele Cruci de la Dervent, în jurul cărora de două mii de ani se revarsă mila şi minunile lui Dumnezeu, sunt din piatră masivă şi au mărimi diferite.

Cea care se află în afara bisericii, cu dimensiunea de 0,67 m / 0,32 m, are braţele rupte şi în jurul ei există obiceiul de a se aşeza pungi cu grăunţe pentru animale, care vor fi sfinţite şi vor primi putere tămăduitoare numai prin simpla prezenţă lângă aceasta. Crucea cea mare, din paraclisul din stânga bisericii, are dimensiunile de 0,71/ 0,60 m. Întrucât există obiceiul de a se dormi peste noapte lângă Sfânta Cruce, s-a renunţat la a se sluji în paraclisul în care aceasta se află, dar în mod curent se săvârşeşte aici Taina Sfântului Maslu şi se citesc rugăciuni pentru bolnavi.

De-a lungul anilor, unii pelerini, dorind să posede fragmente din această sfântă relicvă, au ciobit-o în fel şi chip, motiv pentru care ea a fost acoperită cu o tablă nichelată, frumos ornamentată, având reprezentată pe o faţă icoana Sfântului Apostol Andrei, iar pe cealaltă – Răstignirea Mântuitorului.

Zilnic, oameni în suferinţă se tămăduiesc aici prin rugăciune sau chiar prin simpla atingere, realitate care nu poate fi tăgăduită nici de cele mai sceptice persoane.

În timpul stareţului Anastasie Negară (1931-1932) s-au ţinut chiar dosare care cuprindeau mărturiile scrise ale celor vindecaţi aici, dar acestea au fost distruse de comunişti după închiderea mănăstirii în 1959, o dată cu numeroasele cârje şi bastoane lăsate de asemenea spre mărturie de cei care şi-au aflat în mod minunat tămăduirea. Lista mărturiilor este impresionantă, căci astfel de fapte minunate se petrec şi în prezent, întregind şirul miracolelor petrecute în decursul timpului pe aceste locuri.

O declaraţie din data de 27 septembrie 1991, semnată de Maria Ţăran din judeţul Alba, care era diagnosticată cu cancer pulmonar, atestă vindecarea acesteia la Sfânta Cruce de la Dervent, după rugăciuni îndelungate la Dumnezeu, la Maica Domnului şi la Sfântul Apostol Andrei. Întorcându-se la Sanatoriu, radiografia pulmonară a confirmat minunata vindecare, căreia doctorii nu i-au putut găsi nici o explicaţie.

În anul 1994, un inginer din Bran, aflat într-o stare disperată din cauza unei boli psihice, a venit la Sfintele Cruci împreună cu mama sa şi cu bunica, iar după trei săptămâni de post şi rugăciune a plecat de la Mănăstirea Dervent sănătos şi echilibrat, cu lacrimi de fericire în ochi.

Părintele Gheorghe Avram, fost stareţ al mănăstirii, mărturiseşte că a văzut foarte multe minuni care au avut loc aici şi spre exemplificare se opreşte asupra uneia: „O femeie din Ostrov a venit cu o nepoată, amândouă sprijinind o altă femeie ce nu se putea ţine pe picioare. A stat aici ceva timp. Într-o zi, în timp ce mă îndreptam spre chilie, am auzit-o pe nepoată întrebând: „Unde e? Unde e?”, spunându-i pe nume femeii bolnave. Aceasta se afla în biserică. Se dusese singură, pentru prima dată. Acum câteva zile a venit singură la miruit – era o femeie normală”, își amintește părintele.

Despre sfinţenia şi puterea pe care aceste sfinte relicve o au, cât şi despre ceea ce au lăsat ele în conştiinţa oamenilor de aici se poate vorbi la infinit. Aceste vindecări nu se fac însă nici în masă, nici spontan, ci pe parcursul şederii bolnavilor la Mănăstire şi sunt în strânsă legătură cu credinţa omului în puterea Sfintei Cruci şi în ajutorul lui Dumnezeu.